Semnul clasicizării

Încă un semn al clasicizării definitive a unui scriitor poate fi considerat și interesul artiștilor plastici față de opera și persoana acestuia. Altfel spus, dacă un scriitor e luat în seamă de penelul unui pictor, ar putea însemna că deja e în vizorul unei postumități acceptabile, iar dacă este luat în seamă de mai mulți pictori, sculptori, graficieni – riscă să se facă vinovat de prea marea înghesuială a postamentelor pe Aleea Clasicilor.

O ceremonie ce evocă transfigurarea imaginilor verbale în imagini plastice s-a desfășurat la mijloc de februarie la Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău. Este vorba de expoziția „Grigore Vieru în arta plastică” ce contribuie substanțial și, poate, neașteptat pentru unii, la eternizarea creației poetului. Multă lume a rămas plăcut surprinsă să afle că acest prestigios Muzeu păstrează în fondurile sale nu doar manuscrise și cărți de literatură, dar și o foarte valoroasă colecție de artă plastică: tablouri, sculpturi, ilustrații grafice sau pur și simplu lucrări inspirate din creația scriitorilor. Fără exagerări, sunt opere cu valoare de unicat. Cu atât mai de neamânat sunt niște eforturi în vederea creării unor condiții adecvate pentru păstrarea lor, dar asta e din altă traistă.

Atenția generală a fost acaparată, ca să nu zicem vrăjită, în primul rând, de viziunile plastice ale pictorului Igor Vieru și ale graficianului Gheorghe Vrabie. Pânzele și lucrările grafice ale lor uimesc prin prospețime, sfidând trecerea timpului și a modelor artistice, inclusiv moda funestului realism socialist.

La fel cum „Arborele Eminescu” de Aurel David rămâne o capodoperă din fondurile Muzeului, și portretul lui Grigore Vieru, semnat de Igor Vieru, este una din comorile instituției muzeale.

Miracolul transformării poeziei în artă plastică

În cadrul expoziției putem vedea și portretul lui Grigore Vieru, realizat de Aurel Guțu, care ni-l prezintă pe poet în stilul statuii lui Eminescu din fața Ateneului de la București. Să recunoaștem, pentru unii expunerea trupului aproape gol al firavului Grigore Vieru trezește o stare de timiditate și chiar jenă, dar, după cum avea să interpreteze cu precizie directorul Muzeului, istoricul și criticul literar Vasile Malanețchi, pictorul Aurel Guțu a ținut să exprime astfel felul de a fi al poetului: firesc, dezgolit în puritatea sa, mereu aproape de nevinovata stare a prunciei.

Oricine poate vizita Sala mare a Muzeului pentru a trăi miracolul transformării poeziei în artă plastică, redescoperind ceva ce plasticienilor nu putea să le scape: un substrat coloristic de o profunzime tulburătoare.

Nicolae Popa

foto: Secvențe de la vernisajul ”Grigore Vieru în arta plastică”, găzduit de Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”. Fotografii de Nicolae Răileanu

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău