Semănătoarea de lumină

victoria blog

„M-am supărat”, astea sunt cuvintele pe care le spunea învăţătoarea Nina Leon-Stoica fiicei mele, Olesea, şi i le spune acum fiului lui Ilie Gulca (colegul meu), Călin, precum şi altor sute de elevi, pentru a-i linişti. O spune ca o fetiţă care parcă s-ar supăra pe o prietenă care i-a furat o jucărie. Însă asta este suficient.

Nu strigă, nu dojeneşte niciun copil din clasa întâi până la încheierea şcolii primare. Nu le vorbeşte copiilor despre bani, nu le spune că părinţii lor „sunt datori”. Îi absolvă pe copii de relaţia părinte-şcoală şi de grija contribuţiilor pentru înzestrarea şcolii în aceste vremuri grele pentru educaţie. Convinge orice elev şi părinţii acestuia privind importanţa cunoştinţelor prin şiretlicurile sale pedagogice îmbinate frumos cu parabole din cărţile discutate în cadrul cercurilor sale de lectură, un adevărat reper sufletesc în epoca gadgeturilor.

Ştiu că elevii săi (în niciun caz foşti!) o venerează, îşi amintesc frecvent de învăţătoarea lor, merg la ea cu flori sau pentru a o saluta. Zilele acestea, Nina Leon Stoica, învăţătoare la Liceul Teoretic român-francez „Gheorghe Asachi” din Chişinău, împlineşte o vârstă. La mulţi ani, DOAMNĂ, semănătoare de lumină! Nu e o întorsătură gratuită de condei, chiar sunt convinsă că aşa sunteţi.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa

Victoria Popa

Ultimele articole de Victoria Popa (vezi toate)