Securitatea energetică, Goliat şi gaura de la covrig // BOGATU

Chiar dacă m-am numărat printre primii critici ai propunerii lui Vlad Filat de a amâna până în 2020 aplicarea tuturor prevederilor acordului energetic cu UE, lucrurile nu pot fi privite în alb şi negru. Situaţia este complexă şi impune o poziţie nuanţată.

Şi oile întregi, şi lupul sătul

Cu toate că îmi menţin atitudinea negativă faţă de tergiversarea cu patru ani a implementării celui de-al Treilea Pachet Energetic, trebuie spus că în urma turului de forţă, întreprins în luna septembrie de premierul moldovean la Moscova, Soci şi Ialta, se întrezăreşte şi partea bună a lucrurilor. Haideţi să le luăm pe rând.

Primo. Amânarea despre care vorbeşte Filat lămureşte definitiv situaţia creată şi demască Moscova. Dovedeşte fără putinţă de tăgadă că ruşii au încercat, totuşi, să-i sucească mâna premierului moldovean. Că l-au presat să denunţe acordul energetic cu UE. Că l-au şantajat cu preţul la gazele livrate.

Secundo. Republica Moldova nu a cedat şi nici nu a conceput măcar o secundă că s-ar putea retrage din Comunitatea Energetică Europeană, după cum îi sugerase Moscova. Vlad Filat a avut o prestaţie demnă de toată lauda, iar întrevederea sa de la Ialta cu Dmitri Medvedev demonstrează că ruşii s-ar mulţumi şi cu puţinul. Cu un paliativ. Altminteri zicând, cu o eventuală extindere a termenului de realizare deplină a celui de-al Treilea Pachet Energetic.

Terţio. O posibilă reeşalonare a aplicării prevederilor protocolului energetic european a fost convenită cu oficialităţile UE. După prima sa vizită la Moscova din luna septembrie, Vlad Filat, precum se ştie, a plecat imediat la Bruxelles, unde a cerut sprijinul comunitar pentru soluţionarea problemelor energetice pe care le are Chişinăul cu „Gazprom”-ul. Reacţiile calme ale reprezentanţilor UE confirmă faptul că pentru ei poziţia premierului moldovean, anunţată după întrevederea cu Medvedev, nu a fost o surpriză.

Un compromis inutil

Astfel, până la urmă, s-a ajuns la un compromis. Republica Moldova rămâne în comunitatea energetică europeană. Totodată, Rusia obţine o amânare cu patru ani a naţionalizării conductelor de gaz de pe teritoriul moldav, condiţie prevăzută de cel de al Treilea Pachet Energetic. Vorba ceea, şi oile întregi, şi lupul sătul.

Totuşi, la o privire atentă, se vede clar că, de pe urma acestei concesii, Kremlinul, în afară de o tragere de timp, nu câştigă mai nimic nici pe plan politic, nici pe cel economic. Cursul european al Republicii Moldova nu este dat peste cap, iar acordul de asociere la UE urmează să fie semnat, după cum a promis José Manuel Barroso, la anul.

Până aici, toate bune şi frumoase. Partea proastă a lucrurilor este că nici Chişinăul nu câştigă nimic. Compromisul este inutil. Autorităţile moldovene se înşală dacă îşi imaginează că obţin astfel o reducere a preţului la gazele ruseşti. Iluzii.

Goliat va fi răpus

Orice ar spune şi ar face Moscova, preţul va coborî prin forţa lucrurilor. „Gazprom”-ul la ora actuală nu se află într-o perioadă fastă. Din contră. Monopolul rus trece printr-o acută criză de prestigiu.

Anul trecut, după cum arăta deunăzi cotidianul „Washington Post”, veniturile „Gazprom”-ului s-au redus cu 23 la sută. Şi nu întâmplător. Datorită explorării gazelor de şist în SUA, dar şi în alte state ale lumii, preţul gazelor naturale pe glob scade încet, dar sigur. Acest trend se va accentua şi datorită politicilor europene de consolidare a securităţi energetice.

Aşa fiind, Chişinăul, tărăgănând implementarea celui de-al Treilea Pachet, nu face decât să cumpere aer şi să rămână descoperit şi de acum încolo în faţa mofturilor Moscovei. Între timp, preţurile vor scădea indiferent de dorinţele monopolului rus.

„Gazprom”, acest Goliat al vremurilor noastre, va fi pus la respect de concurenţa pe piaţa energetică internaţională. Menajându-i orgoliile, Republica Moldova se alege, de fapt, cu gaura de la covrig pe care i-o întinde generos Putin.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu