Sculptorul în zăpadă

„O fac din suflet şi atunci când meşteresc animalele de nea parcă îmi vine o putere din interior”

Şi-a făcut propria menajerie în ogradă. Toţi copiii satului împreună cu părinţii lor vin pentru a-i admira sculpturile albe şi pentru a face poze cu ele. Aşa albe cum sunt animalele – calul, girafa, leul, elefantul, lupul, berbecul, vaca, taurul, lupul – stau cuminţi şi nu se mişcă, nici copiilor nu le este frică să le mângâie.

Victoria POPA

Sunt animale de zăpada, sculptate cu mult drag şi suflet de Iurie Dmitricenco, cel care şi-a descoperit pasiunea în iarna anului 2010. „De vină a fost zăpada multă care a căzut şi nepoţeii ingenioşi”, se destăinuie bărbatul.

De cum a nins anul acesta, Iurie Dmitricenco a ieşit în curtea casei sale din localitatea Biruinţa, raionul Sângerei, şi a început a modela zăpada adunată de el în mormane. „Mai întâi mă uit ce poate ieşi din mormanul adunat”, începe a povesti bărbatul despre noua sa pasiune. „Ninsorile din iarna anului 2010 m-au pus pe jar. Atunci când adunam neaua albă în grămezi, pe care le luminau razele soarelui, vedeam în forma troienelor nişte animale. Aşa-mi juca imaginaţia. Aveam şi mult timp liber. În plus, pe nepoţeii Xenia şi Maxim trebuia să-i bucur cu ceva”, se destăinuie bărbatul. Şi după o babă de omăt făcută în câteva zeci de minute, i-a venit ideea de a modela din zăpadă un animal.

Gorila din desenele animate

Astfel, din cel mai mare morman de zăpadă a început a sculpta, mistria fiindu-i obiectul ce-l utilizează cel mai mult. „Primul animal modelat din zăpadă a fost o gorilă, pentru că aşa-mi venise. Am lucrat la el vreo trei ore. Nepoţeii erau cei mai fericiţi. Nu le venea a crede că văd în curtea bunicului maimuţa din desenele animate”, mărturiseşte vădit emoţionat  Iurie Dmitricenco, care la cei 62 de ani ai săi şi-a descoperit talentul de sculptor, ceea ce voia să se facă de fapt din copilărie.

Nu i-a fost uşor să sculpteze în zăpadă. O problemă erau temperaturile scăzute din acea iarnă. La -20 grade Celsius nu-i reuşeau sculpturile. Zăpada se fisura prea tare. Secretul l-a depistat în câteva zile, când frigul se mai domolise până la -8; -10 grade Celsius şi neaua se întărise suficient de bine. „Îmi era frig, dar bucuria celor din jur mă încălzea. Soţia mea, Elena, îmi făcea câte un ceai fierbinte”, spune bărbatul.

De la el aflăm că pentru a modela o figură din zăpadă ca să iasă aşa cum ţi-o doreşti, trebuie să aduni zăpada de cu seară, ca să se întărească în timpul nopţii. A doua zi începi lucrul în ea, îşi spune secretul sculptorul amator.

„În lumea animalelor”

De ce animale, şi nu altceva?, îl întreb. „Îmi plac animalele din copilărie, multe din ele le-am văzut în ograda părinţilor. Am avut grijă de ele. La început nu eram sigur că va ieşi ceva, dar, după ce am văzut rezultatul şi susţinerea soţiei mele şi a nepoţilor, m-am bucurat mult”, mărturiseşte pensionarul.

„Odată iarna, vizionam o emisiunea despre mediul acvatic şi soţul mi-a spus că, în maximum trei ore, va sculpta un delfin, pentru că mie îmi plac mult”, povesteşte femeia în timp ce-şi admiră cu o privire plină de duioşie soţul cu care convieţuieşte mai bine de patru decenii. S-a ţinut de cuvânt, după-amiază, nepoţeii admirau deja mamiferul marin.

Jocul imaginaţiei

„Tatăl meu are o imaginaţie bogată. Vede animalele care se conturează din norii de pe cer. De multe ori le arată nepoţilor cerul şi norii pe care îi vede sub forma unui animal. Îi întreabă pe nepoţi cu ce animal s-ar asemăna norii. Iubeşte toate animalele şi le sculptează, dar pasiunea lui sunt caii”, crede fiica sa Olga.

Femeia spune că deşi tatăl său a fost o viaţă tractorist, are un mod filozofic de gândire. „Noi suntem o familie credincioasă, credem în Dumnezeu şi în puterea lui. Despre tata e puţin să spun doar că este un om bun. El este extraordinar. Nu va supăra pe nimeni niciodată! Orice copil pe care îl vede, chiar şi cel mai mucos, îl ia pe genunchi, îl mângâie, îi dă şi o bomboană”, Olga vorbeşte cu lacrimi în ochi despre părintele său.

Dorul şi dragostea nepoţilor

Iurie Dmitricenco are trei copii şi patru nepoţi. Două nepoţele – Anghelina şi Arişa, locuiesc în America, iar Xenia şi Maxim, în vârstă de cinci şi, respectiv, nouă ani, se bucură din plin de dragostea sa. „Îl iubim pe bunicul nostru. El este cel mai bun”, exclamă într-un glas copiii.

„Mereu mi-am iubit şi susţinut copiii, dar nepoţii sunt lumina ochilor mei”,  bunicul Iurie confirmă ataşamentul dintre el şi nepoţi. Ne spune că nepoatele din America nu au iarnă, de aceea prin „pozele transmise de soţie pe skype, căci ea pricepe bine la computer, duc iarna în casa lor. Le plac mult pozele cu animalele de zăpadă, vor acasă” , îşi apleacă ochii ce i se umplu de lacrimi.

Despre perechea sa şi bărbatul drag vorbeşte şi soţia sa, moldoveanca Elena. Bărbatul este originar din Kazahstan. S-au stabilit cu traiul în Republica Moldova în anul 1987, după o perioadă de trai în Kazahstan.

The following two tabs change content below.