Scrisorile lui Buraga: Viagra pentru creier

Ieri la casa de nebuni a sosit un pacient nou. Fiindcă îl cheamă, ca şi pe mine, Ion Buraga, am convenit să se numească Ion Buraga III, luând în calcul faptul că la Socola din Iaşi mai este un Ion Buraga, cel de-al doilea. Nu mi-a fost uşor să-l conving să fie al treilea, conform criteriului cronologic de internare în ospiciu.

Contraargumentul lui era că, privind lucrurile din alt unghi de vedere, al treilea sunt eu, căci am rezistat mai puţin timp în condiţiile vieţii normale. Şi viceversa, dacă privim lucrurile din celălalt punct de vedere. Istoria internării sale poate să le fie de învăţătură şi altor oameni normali, de aceea o reproduc în linii generale. Problemele lui începuseră după ce inventase pastila deşteptăciunii şi, pentru a organiza producţia cât mai rapidă a noului medicament, luase un credit impunător de la o bancă, lăsând ca gaj casa şi maşina. Dar, cum era de aşteptat, măria sa consumatorul moldovean nu manifesta interes pentru pastila menită să-i fortifice capacităţile mintale, continuând să voteze pentru PCRM. Văzând că eforturile sale eşuează lamentabil, schimbă placa: nu mai stătu să aştepte până vin mahomedanii la munte, adică la farmacii, ci merse împreună cu membrii familiei sale, soţia şi patru fiice, pe la instituţiile unde, crezuse el, deşteptăciunea trebuie să fie la mare căutare: şcolile, gimnaziile, liceele, colegiile, universităţile, academiile de tot felul, inclusiv cea de ştiinţe, etcetera, însă pretutindeni erau trataţi cu refuz. Cu mici excepţii care confirmau regula. La parlament era cât pe ce să fie bătut de un deputat din opoziţie, iar la societatea scriitorilor şi jurnaliştilor i se răspunse că pentru membrii scriitori şi jurnalişti contează talentul nu capacităţile mintale. Situaţia părea fără ieşire, căci sosise timpul să întoarcă banii împrumutaţi de la banca ce îl pândea ca un rechin să dea faliment ca să-i ia casa şi maşina.

Norocul însă făcu să-l întâlneacă întâmplător, în stradă, pe fiul său de 17 ani de la prima soţie, cu care fiu, de altfel, se cunoscură pe Internet. Semna cu nickul Zanzibar. Ca nu cumva să-i ceară bani, îi povesti lui Zanzibar istoria falimentului său. „Vei fi fiind mata inventator, tată, spuse Zanzibar, dar eşti rupt complet de realitatea virtuală în care ne aflăm. Schimbă denumirea pastilei. Numeşte-o viagra pentru creier.”

Într-o săptămână, vânzările explodară ca bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Într-o lună, banca în care îşi gajase casa şi maşina deveni proprietatea lui, iar în trei luni compania „Buraga & Co” începu să opereze în UE, SUA, Rusia, China, India, Brazilia, Australia şi pe marele continent african. Astăzi primeşte scrisori din toate părţile lumii, de la bărbaţi şi de la femei, tineri şi tinere, cu mulţumiri pentru pastila care i-a făcut să arate mai sexi. Or, el îşi propusese alt scop. Însuşi dr Stuh veni să strângă mâna autorului „Viagrei pentru creier”. Sanitara Vera îl servi cu ceai verde, ceea ce nu se mai întâmplase până atunci. Înduioşat, Buraga II îşi servi noii colegi cu câte o pastilă. Am înghiţ-o pe a mea şi am simţit că am ameţit oleacă. M-am uitat în oglindă dar n-am observat nicio schimbare şi îmi trecu prin cap că tipul ar putea fi un ordinar escroc.

Acuma stau şi mă gândesc: eu cu cine am votat la alegerile din duminica trecută?

Al vostru notaben, aligator, gadgetar, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga