Scrisorile lui Buraga // Să-mi cânţi, Kobzon bătrân…

Ieri am discutat despre desantul rusesc retroimperial în PMAN pe data de 9 mai a Europei, cu cântece lirice despre războiul crâncen. Îndeosebi ne-a bucurat prezenţa lui Iosif Kobzon, care reprezintă retroimperialismul la modul superlativ, sentimental, duios, lacrimogen.

Unii îl consideră un fel de Frank Sinatra al ruşilor pe linia mafiei, un crooner bolşevic, un matrioşk cu buzunarele bucşite de dolari şi euro. Îl admir pe acest om, spuse sanitara Vera. Căci nu-şi schimbă culoarea părului, ca alţii. Şi-o fi făcut rezerve de vopsea până la adânci bătrâneţe, remarcă Scurtoi. De acum înainte, romanţa „Să-mi cânţi, cobzar bătrân, ceva” se va numi „Să-mi cânţi, Kobzon bătrân, să-mi cânţi”, prezise Lilian Viţu, pe feisbuc. Iată textul inspirat de această ipoteză:

Să-mi cânţi, Kobzon bătrân, să-mi cânţi,

Să-mi cânţi ce ştii mai bine,

Căci bani ţi-oi da şi vin ţi-oi da

Şi ghimnastiorka de pe mine.

 

Să-mi cânţi, Kobzon bătrân, ceva,

Să-mi cânţi şi despre Uni’une,

Cu ea s-a stins credinţa mea

În viitorul luminos al omenirii.

 

Să-mi cânţi, Kobzon bătrân, să-mi cânţi,

Să-mi cânţi şi din vioară

Că doar se va sfârşi cândva

Campan’ia’lectorală

 

Să-mi cânţi, Kobzon bătrân, să-mi cânţi,

Să-mi cânţi despre Moldavia,

Cu lideri proşti şi cam smintiţi

Se-neacă la mal corabia.

Acuma stau şi mă gândesc la Dmitri Rogozin: ne va vizita el şi la bătrâneţe? Şi dacă ne va vizita, îşi va vopsi el părul sau îşi va face transplant?

Al vostru proleps, rulius, pocinoc, Ion Buraga

 

 

 

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga