Scrisorile lui Buraga // România e Moldova

Ieri am discutat despre „Basarabia, pământ românesc” și „Iubesc Moldova”. Într-un timp cineva scria pe pereți, pe ziduri, pe gardurile de protecție ale șantierelor de construcție din Chișinău „Basarabia, pământ românesc” sau „Basarabia e România”. Scria cu roșu, galben și albastru, cu cele trei culori ale romano-moldo-vlahilor lui Dimitrie Cantemir.

Într-o noapte, cineva roş-obscur șterse inscripțiile respective și scrise „Iubesc Moldova”. Scrise cu roșu. Cu roșul drapelului roșu. Cu roșul bolșevic. Cu roșul Armatei Roșii. Cu roșul drapelului URSS.

Acum stau și mă gândesc că anonimul scriitor de pereți s-a grăbit să șteargă primele inscripții. Ele pot fi combinate cu cea de-a doua în stil cantemirian, în felul următor: „Iubesc Basarabia”; „Moldova, pământ românesc”, sau „Moldova e România” sau „Iubesc România”, „România e Basarabia” sau „România e Moldova”. Cu un pic de imaginație, numărul inscripțiilor caligrafice putea fi dublat și nu era nevoie de ștersăturile antipluraliste care urâțesc fața capitalei noastre europene.

Al vostru imagolog, anaplastic, antagonizator, Ion Buraga

 

 

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga