Scrisorile lui Buraga: Recordul moldovenesc

Ieri am discutat despre recordul nostru de 633 de zile fără un președinte ales. Unii spuneau că trebuie să ne mândrim cu acest record, alții – că trebuie să ne rușinăm de un asemenea record, dar nimeni nu a spus că ne trebuie președinte.

După ce ne-am afirmat cu cel mai mic pib pe cap de locuitor din Europa și de pe glob, cu cei mai mulți litri de alcool băuți pe cap de moldovean din lume, cu cel mai mare număr de prostituate care acordă servicii sexuale trupelor NATO în misiunile sale pacificatoare de pe glob, faptul că ne-am descurcat timp de aproape doi ani fără președinte ales, menținându-ne orientarea corectă spre Vest nu poate să nu ne bucure și să nu ne inspire optimism. Este o realizare cu care ne putem mândri, spuse Scurtoi.

Asta înseamnă că președintele este de prisos, o piesă în plus și putem economisi la acest capitol, îl suținu Cozonac. O țară fără președinte e ca o stână fără baci, replică moș Dumitru, tăindu-ne elanul cetățenesc ca pe un mielușel de Paști. Mi-am imaginat imediat Câmpia Sorocii nemărginită cu orizonturi încețoșate din manualul școlar, și moldovenii rătăcind haotic între Nistru și Prut și viceversa în căutarea unui destin mai bun și m-am întristat așa încât îmi veni să cânt o doină. Dar nu știam niciuna.

Acuma stau și mă gândesc: dacă am dus-o aproape doi ani fără președinte, de ce n-am încerca să o ducem și fără guvern și fără parlament? Pe de altă parte, dacă nu vom avea nici guvern, nici parlament, pe cine o să dea vina moldovenii că trăiesc rău?

Al vostru fucușim, traident, focșantist, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga