Scrisorile lui Buraga: Narîşkin tutkaktut

Ieri am discutat despre hărnicia lui Narîşkin. El nu a stat să piardă timpul prin sertare, ci a mers, de dimineaţă, la aeroportul din Moscova, unde locuia temporar ca patriot. Putea să ia trenul spre Chişinăul blestemat, dar timpul nu aştepta pentru comuniştii moldoveni. Ei aveau nevoie operativă de ajutorul lui internaţional. Unde mai pui că trenul trebuia să traverseze o zi întreagă teritoriul Ucrainei, şi asta i-ar fi cauzat inutile dureri sufleteşti pentru pierderea suferită de matuşca Rusia la Belovejskaia Puşcea.

„Noi dorim ca problemele voastre de suveranitate şi independenţă să le rezolvaţi cum ne place nouă”, le-a spus el franc la sosire moldovenilor ţanţoşi, dar moi. „Mulţumim de grija părintească pe care ne-o purtaţi în afara orelor de muncă”, i-au răspuns Voronin şi Lupu la unison.

După aceasta, s-au ascuns împreună la Ambasada Rusiei pentru a sta de vorbă în regim oflain, departe de privirea şi urechile wikiliksului. Când au ieşit de acolo, profund satisfăcaţi, ai noştri ca brazii i-au mulţumit încă o dată lui Narîşkin pentru grija pe care le-o poartă din poartă veche-n poartă nouă.

Urcând în avion, el le-a făcut moldovenilor pa, lăsându-i cu gura căscată pe parcursul istoriei şi religiei comune. În timp ce orchestra prezidenţială intona cel de-al doilea imn naţional, unii mai dumeriţi au început să se scarpine la ceafă. Dar avionul îşi luase deja zborul spre Moscova cu fală mândră capitală.

Acuma stau şi mă gândesc: oare să fie întâmplător faptul că oamenii geniali nu sunt înalţi de statură?

Al vostru onlainer.com, nanogigantrop, tutcactuct, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga