Scrisorile lui Buraga: Masa rotundă

Ieri am discutat despre protestele din 7 aprilie. Mai întâi: dacă au votat morții sau nu au votat? Unii spuneau că au fost și au votat, alții că nu, căci este imposibil ca morții să se scoale din mormânt și să meargă la votare cu hainele putrezite. S-ar descoperi imediat și i-ar aresta poliția.

Opoziția a spus că PCRM a fraudat alegerile, unde le-a fraudat? Eu chiar crezusem, fiindcă îi ştiu pe oamenii noştri, nu era chip ca ei să nu fraudeze, dar voi n-aţi demonstrat. Spuneaţi că au votat morţii, unde au votat? – strigă Colesovnazadov. La alegerile anticipate din 29 iulie PCRM a luat cu peste 70 mii de voturi mai puţin, decât pe 5 aprilie. Ce demonstraţie mai vreți? Înseamnă că morții n-au venit la votare! – răspunse Caltânăr, fluturându-și cravata verde, pătată cu roșii verzi murate bine. Apoi discuția lunecă pe un făgaș teoretic. Unii spuneau că pe 7 aprilie a fost revoluție, alții spuneau că a fost contrarevoluție și lovitură de stat, iar alții – că nu trebuie să ne frământăm capul, căci nu contează. Eu cred că puterea și opoziția trebuie să se adune la o masă rotundă, să discute și să hotărască ce-a fost totuși: o revoluție ori o lovitură de stat? Ca să nu spună unii una, iar alții alta și să-i zăpăcească pe cetățeni, propuse sanitara Vera. Îi bună ideea, o susținu moș Dumitru. Tinerii au ieșit în stradă și au strigat: Jos comuniștii! Înseamnă că a fost o revoluție, spuse Alabala conceptual. La început, ca conținut și ca caracter manifestația luase forma unei lovituri de stat, având în vedere înălțarea drapelului unui stat străin pe batimentul președinției. Mai apoi însă, la altă etapă a activității lui Marian Lupu, privind lucrurile din alt unghi de vedere, ele arătau altfel, interveni Cozonac. A fost o lovitură de stat pregătită de opoziție, de Filat, Ghimpu și Urechean, cu participarea serviciilor secrete românești, sârbești, americane și libiene! – strigă Colesovnazadov. Spune mai bine că Voronin al tău s-a speriat, și era să facă în pantaloni. Dacă era lovitură de stat, de ce cabinetul lui a rămas întreg, iar celelalte, nu? – întrebă Scurtoi. El a vrut să ucidă doi iepuri: să învinuiască opoziția de lovitură de stat și să-i aresteze, să distrugă clădirea parlamentului și președinției pentru a-i face front de lucru firmei de construcții a lui Oleg. Măi băieți, așa nu ajungem noi la un punct comun! – spuse sanitara Vera. Eu cred că ei trebuie să negocieze. Filat, Ghimpu și Urechean să mai lase din revoluție, iar tovarășul Voronin să mai lase din lovitura de stat, preciză ea. Asta cum ar ieși? Nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe cărare? Dacă nu a fost revoluție, de ce comuniștii au pierdut puterea? – se interesă Țeposu. Nu a fost lovitură de stat, a fost numai o încercare de lovitură de stat, o încercare mică de tot. Și o încercare de revoluție, nu revoluție. O încercare foarte mică, insignifiantă, imponderabilă, preciză Sobcor. Bine, dar ce facem cu cei omorâți, torturați și bătuți de poliție? Voronin era la guvern și se uita pe geam, a văzut cum Gumeniță dădea în cei căzuți cu piciorul. Cu ei ce facem? – se întrebă retoric Scurtoi. Justiția să-și facă pe alocuri datoria! – strigă Caltânăr. Dacă își face justiția datoria, nu se mai ajunge la consens! – strigă Colesovnazadov. Ce-a fost, a fost. Să uităm și să ne mișcăm mai departe, încheie sanitara Vera.

Acuma stau și mă gândesc: dacă aș fi mort, eu pentru care partid aș prefera să votez, tot pentru cel al comuniștilor sau mi-aș schimba opțiunea electorală?

 

Al vostru metempsihoz, revatard, cronțprint, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga