Scrisorile lui Buraga: Doi ani de alianță

Ieri am discutat despre doi ani de la înfrângerea comuniștilor în alegerile din 29 iulie 2009. Unii spuneau că doi ani e mult, alții că e puțin, alții că depinde cu ce te deplasezi: dacă ai la dispoziție un mercedes sau BMV sau un elicopter, doi ani e un termen foarte mic, dacă circuli cu troleibuzul sau autobuzul, sau chiar ești invitat să mergi pe jos – doi ani e foarte mult.

„Amu PCRM îi mai tare decât când era la putere. Așa că să trăiască alianța! Cu cât mai mult o să fie alianța la putere, cu atât partidul comuniștilor o să fie mai puternic”, spuse Colesovnazadov. „Să rămână Alianța la putere și lasă să se întărească PCRM ca betonul”, răspunse Cozonac. „Liderii AIE trebuie să comunice între ei, nu să îmble după sfat în exterior, – spunea ambasadorul Dirk Schubel la televizor. – Toc-toc, discas-discas, îi îndemna el diplomatic pe Filat, Lupu și Ghimpu, care ascultau disciplinat. Cuvintele însă le intrau pe o ureche și le ieșeau pe cealaltă cu viteza unor avioane cu reacție sau a unor rachete aer-aer. „Lor nu comunicare le trebuie. Lor le trebuie să se învețe a tăcea, fiindcă dacă deschid gura se ceartă. Cum încep să vorbească, cum începe să crească reitingul PCRM”, – spuse sanitara Vera. „Las-că poate o să fie ghine, poate a păzi cel de sus alianța” – încheie discuția moș Dumitru pe o notă optimistă.

Acuma stau și mă gândesc: oare nu se exagerează cerându-li-se liderilor AIE să nu se certe în public? Ce ar fi dacă nu s-ar certa între ei? Nu ar părea nenormali? Nu și-ar pierde identitatea națională?

Al vostru gebeleizis, jupitersburg, taranthor, Ion BURAGA

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga