Scrisori din casa de nebuni

Voronin îl felicită pe Ghimpu de Ziua Unirii

Ieri am discutat despre refuzul lui Marian Lupu de a sărbători ziua unirii tuturor moldovenilor într-un singur stat român. Unii nebuni spuneau că dl Lupu a făcut un gest patriotic sincretic, sofisticat, iar alţii că a vrut pur şi simplu să reintre în graţiile avantajoase ale lui Voronin şi Ostapciuc. ホntre timp, Voronin, în cabinetul său de lider de partid, construia din cubuşoare roşii şi verzi un zid berlinez pe linia râului Prut de pe harta geografică şi politică a RSS Moldoveneşti. Preocupat de verticalitatea construcţiei, el nu remarcă apariţia lui Petru Lucinschi, cu un enorm buchet de flori, şi a lui Mircea Snegur, cu o sticlă de coniac separatist.
Ce faci, măi Valoghea? – se interesă Lucinschi mirat de ocupaţia lui Voronin.
— Mă pregătesc de alegeri anticipate”, – răspunse sincer Voronin.
— Hai mai bine cu noi, să-l felicităm pe Ghimpu de Ziua Unirii! Trei preşedinţi…, – interveni Mircea Snegur.
— Să-l felicite Antonescu, Ceauşescu, Băsescu şi regele Mihai!, – replică cu promptitudine transnistreană Voronin.
– Hai, altfel n-o să vină nici el să te felicite de ziua miliţiei ori armatei sovietice, – insinuă Lucinschi.
– O să-l trimită pe Lenin, Stalin, Molotov şi Ribbentrop, Dzerjinski, Beria şi Brejnev, – glumi Snegur, dar Voronin nu gustă umorul primului preşedinte.
– Măi, voi sînteţi nişte jiţei… nesoverşennoletnie! Eu mai degrabă îl felicit pe Ben Laden!
– Hai, măi Valoghea, să luăm câte un pahar de Ziua Unirii, – spuse bonom Snegur.
– V-au românizat şi pe voi! Dacă vin iară la putere, am să construiesc un zid pe Prut, înalt până la cer. Să nu treacă nici o păsărică românească! Nici un microb! – strigă Voronin, scoţându-şi pistolul de lemn.
– A plecat un tren din gară…, – cântă Lucinschi.
– O să-l ocolească, măi Valoghea, prin Ucraina, – explică Snegur textul lui Lucinschi.
— Am să pun zid împrejur!
— Dacă pui zid împrejur, pune şi capac, să nu vină românii din cosmos, măi Valoghea, – preciză Lucinschi.
— Şi dacă Ştefan cel Mare vrea să vină la Chişinău să-şi vadă monumentul? – se interesă Snegur. – Dar dacă vrea să vină Eminescu ori Creangă? Să se întâlnească cu copiii? – insistă Snegur.
– Eu îs Ştefan cel Mare, eu îs Eminescu, eu îs Creangă!
– Eu l-am felicitat pe Petru, Petru te-a felicitat pe tine, dar tu de ce nu vrei să-l feliciţi pe Mihăiţă? – spuse Snegur.
– Trebuie să ne comportăm ca europenii, măi Valoghea, dacă vrem să ne integrăm în Europa. Dacă ai pierdut, ai pierdut, n-ai ce face. ホţi feliciţi adversarul, scrâşnind din dinţi, şi te pensionezi, te plimbi cu nepoţii, te duci la vânătoare – în România, ori la pescuit în Finlanda, te duci la băi în Karlovy Vary, ori la o mănăstire, dacă vrei…
– Eu vreu să fiu preşedinte… Eu încă pot…
– Da’ eu n-am putut? – replică Lucinschi.
– Da’ eu n-am putut? Hai să luăm câte o sută de grame şi mergem să-l felicităm pe Ghimpu, – insistă Snegur.
– Bine, toarnă… Dar numai oleacă, – preciză Voronin, ştergându-şi lacrimile.

Acuma stau şi mă gândesc: să fie refuzul lui Lupu legat de faptul că România era monarhie, spre deosebire de uniunea republicilor sovietice socialiste, care era republică? Sau problema e în faptul că în România se construia capitalismul cu liberalii la putere, iar în uniunea republicilor sovietice socialiste PCRM construa viitorul luminos al omenirii în gulag?

Al vostru bovisrara, lupusintabularasa, ilitcibiulbiuloglî, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga