Scrisori din casa de nebuni: Valentains, dă-i!

Ieri la casa de nebuni s-a sărbătorit „Valentains, dă-i”. Corul de bărbaţi cânta de dimineaţă ”Iubita mea, în seara asta, să ne iubim ca doi nebuni…”, coriştii uitându-se toţi K1 spre liceana Ala, pragmatică din fire. Sanitara Vera îşi strângea nervoasă pumnii şi puţin mai rămânea până la consecinţe imprevizibile. Ca s-o abat de la gândurile negre, am adus vorba despre succesorul lui Voronin. Baizăvei, am spus cât mai sentimental, aţi auzit că Voronin şi-a găsit un înlocuitor, înalt şi simpatic? Oare cine să fie? Nimerisem exact în călcâiul ei ahilian. Căci îşi desfăcu pumnii şi se uită în oglindă ca să vadă dacă rujul nu se extinsese peste linia buzelor sale dacice. Nu există o asemenea persoană în PCRM: cei înalţi nu sunt simpatici, iar cei simpatici, nu sunt înalţi, spuse ea satisfăcută de calitatea culorii şi a zugrăvelii. Astfel, ideea unui interviu cu liderul PCRM deveni inevitabilă şi reportera noastră Efimia Buraga purcese fără amânare la drum. Vladimir Voronin era în cabinetul său din Comitetul Central şi ascuţea o seceră cu ciocanul.
Succesorul lui Voronin

Efi Buraga: De ce ascuţiţi secera, tovarăşe Voronin?
Vladimir Voronin: Fiindcă s-o tunchit. Am folosit-o în alegerile din 2001, apoi 2003, apoi 2005, 2007, nu chiar cu succes, fiindcă l-am scăpat pe Chirtoacă la primărie, apoi în 2009, de două ori, cum să nu se tunchească?
EB: Nu ar fi cazul să vă modernizaţi partidul, să cumpăraţi o combină?
VV: Cu mare plăcere, dar nu se poate. Cu combainul nu aduni voturi, da cu secera cum te-au văzut, aleargă la tine. Şi nu e greu de ascuţit. Dar dacă se strică combainul, ai de muncit nu glumă!
EB: Să luăm taurul de coarne, cum ne recomandă redactorul nostru şef, Ion Buraga, cu care nici măcar nu sunt în relaţii de rudenie. Cititorii Gazetei noastre de perete se interesează cine o să fie gorbaciovul PCRM, tovarăşe Voronin?
VV: Păi, am spus, o să fie unul înalt şi simpatic, n-o să vă dezamăgesc.
EB: Dar cu Lupu ne-aţi amăgit. Ne-aţi propus-o pe Greceanâi în locul lui. De aceea aţi pierdut alegerile.
VV: De data asta am să mă ţin de cuvânt.
EB: Oricum, pe Lupu nu-l întrece nimeni la înălţime în ţărişoara noastră. Aşa că mai bine aţi căuta altă soluţie. Dacă ziceţi că sunteţi leninist, de ce nu alegeţi unul mai josuţ? Înalţii au cam eşuat. Snegur a fost înalt, Lucinschi înalt, Dumneavoastră – la fel. Poate e timpul să întoarceţi macazul? Lenin a fost josuţ, Stalin a fost josuţ, ca să nu mai vorbim despre Napoleon şi Sarkozy, care poartă pantofi speciali. Dar de ce să mergem prea departe: Ceauşescu şi Iliescu au fost josuţi. Şi nici Băsescu nu e ca turnul Eifel, cum era Elţîn, când Rusia leşinase. Noroc de Putin şi de Medvedev, care-s josuţi, şi Rusia îşi vine în fire.
VV: Dacă stau şi mă gândesc, nu prea avem noi politicieni suficient de josuţi. Aşa, nici prea înalţi, nici prea joşi…
EB: Să invităm pe cineva de peste Prut. De exemplu, pe Adrian Minune, care s-a lansat şi în politică! Nu-şi dădeau rând proletariatele să-l voteze! Cântă aşa de frumoooos! Oooooh, viaaaaaţa meaaaa… E cântăreţul meu preferat!
VV: Nouă ne trebuie să cânte Internaţionala, nu manele.
EB: El poate cânta orice: Lenin e viu oricând, valooooooarea mea/ Lenin cu noi în rând, valoooooarea mea…
Voronin prinse să gesticuleze intens, agitat, dar nu suficient de explicit, cu secera şi ciocanul în mână. Aşa că reporterul gazetei de perete se văzu nevoită să se retragă subit, nu înainte însă de a spune mulţumesc pentru interviu, aşa cum a fost învăţată de redactorul-şef, inestimabilul, cantabilul, indeniabilul, inexorabilul, inevitabilul Ion Buraga, Cavaler Ospicial.
Consemnare: Efi Buraga
The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga