Scrisori din casa de nebuni: Sfinţii Putin şi Ghimpu

Ieri am discutat despre sfânta Rusie a lui Putin. Faptul că Republica Moldova a fost inclusă în componenţa sfântului imperiu de naţiune rusă a căzut peste capul nostru ca asteroidul din Tunguska peste capul tunguşilor preocupaţi de scăderea pibului şi creşterea inflaţiei. În schimb promisiunea patriarhului kirilic de a se ruga pentru orientarea politică a Republici Moldova într-o direcţie corectă ne-a emoţionat ca o primă rândunică de primăvară cehă.

„Noi parcă ne pornisem spre UE. Iese că noi mergem spre UE, iar Mitropolia Moldovei, în direcție opusă…”, spuse Cozonac.
„Nu se schimbă nimic: politiceşte, noi mergem în direcţia în care ne-am pornit, iar duhovniceşte, spiritual, noi mergem în direcţia unde am mai fost, adică în componenţa sfintei Rusii”, explică Sobcor.

„Adică un picior îl crăcănăm spre Europa, iar celălalt spre Rusia? Agrarienii s-au crăcănat, comuniştii s-au crăcănat şi acum i-a venit rândul să se crăcăneze şi Alianţei pentru Integrare Europeană?”, preciză Scurtoi.

„Trupul nostru merge spre Europa, dar sufletul se duce spre Rusia”, spuse Colesovnazadov.

„Poate mata te poţi despărţi de trup, eu – nu. Unde mă duc eu, merge şi sufletul meu”, interveni moş Dumitru.
„Nu vi s-a întâmplat să fiţi într-un loc cu trupul, iar cu sufletul, cu gândul să fiţi în alt loc, moşule?”

„Mi s-a întâmplat, cum să nu. Mergeam odată pe hudiţă cu trupul, da’ cu gândul eram în casa secretarei organizaţiei comsomoliste, care era foarte bună la suflet, şi n-am observat cum am călcat într-o baligă de vacă, am lunecat şi mi-am rupt piciorul, şi de atunci merg cu cârja. Acuma, dacă aş fi preşedinte, cum mi-ar sta mie cu cârjă?”, se frăsui moş Dumitru.
„Dacă Rusia îi sfântă, înseamnă că şi conducătorii îs sfinţi: sfântul Stalin, sfântul Molotov, iar Putin este sfânt în viaţă?”, se interesă Caltânăr, fluturându-şi cravata verde pătată cu tomate roşii.

„Dacă Putin îi sfânt, şi Republica Moldova face parte din sfânta Rusie, înseamnă că îi sfânt şi preşedintele Republicii Moldova, Sfântul Ghimpu”, spuse Cozonac.

„Dacă facem parte din Rusia sfântă, de ce Patriarhul Chiril nu-i dă peste gură lui Onişcenko, când spune că vinul nostru sfânt nu-i bun? Noi, sfinţii moldoveni, îl putem bea, da ei, sfinţii ruşi – nu? De când îs așa de gingași?”, se revoltă Scurtoi.
„Noi avem nevoie de introducerea Bazelor Ortodoxiei în școală. Sfinţii ruşi nu vor bea vinul nostru, dacă elevii noştri nu vor studia cum se cuvine ortodoxia”, strigă Colesovnazadov.

„În America nu se predă ortodoxia, în Franţa nu se predă, în Germania şi Marea Britanie nu se predă. Nici în Turcia nu se predă. Dacă aţi încerca să introduceţi Bazele Ortodoxiei în Turcia, aţi nimeri la închisoare. Aşa că nu trebuie să presaţi!”, interveni herr Ştuhuţ.

„Dar Turcia îi ţară musulmană!”, se revoltă Colesovnazadov.

„Nu contează. Şi Turcia îi ţară sfântă, căci şi ea ne-a ocupat pe noi. Căci cine ne ocupă pe noi devine ţară sfântă, aşa înţeleg eu”, spuse Cozonac.

Aici izbucni o polemică între cei care considerau că ar fi political corect să considerăm Turcia drept o ţară sfântă, fiindcă ne-a ocupat mult înaintea Rusiei, şi alţii care considerau că o ţară neortodoxă nu poate fi sfântă, oricât de mult ar fi ocupat ea.

Acuma stau şi mă gândesc că dacă, din greșeală, corpul nostru o ia spre răsărit, iar sufletul nostru se îndreaptă spre asfințit, nu se vor întâlni ele în America, dat fiind că pământul este rotund? Şi viceversa.

Al vostru potcapăt, arhontakois, chiștelnic, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga