Scrisori din casa de nebuni: Răspuns lui Constantin Tănase

Bună ziua sau bună seara sau cum vă va găsi mica mea scrisoare, stimate colega. Am citit cu gingaşă atenţie remarca Dvs pe marginea scrisorilor din casa de nebuni.

Faptul că în ele se relatează mai mult despre Mihai Ghimpu şi Vlad Filat, ignorându-se un Mişin, Petrenko, Muntean, Pasat, Klimenko (apropos, cine sunt ei?), şi înflăcăratul „luptător cu mafia”, Mocanu, a fost analizat profund de direcţia ospiciului nostru, în persoana profesorului dr. P. Stuh şi a doctorului herr Ştuhuţ, care au ajuns la concluzia că aveţi, ca întotdeauna, perfectă dreptate. Aşa este. Nu este clară doar natura reproşului în condiţiile în care şi Dvs scrieţi cronici zilnice despre aceiaşi Filat şi Ghimpu, ignorând aceleaşi persoane pe care le ignoră dl Ion Buraga.

Ba mai mult, Dvs nu numai că l-aţi ignorat pe dl Mocanu, ci aţi chemat şi pe alţi cronicari să-l ignore. Să fie vorba de o contradicţie pe interior a dlui Tănase cu sinele său? Ni se întâmplă şi nouă, probabil, şi tuturor celor cărora nu le este străin nimic din ceea ce este omenesc, chiar dacă, pe exterior, nu afişăm aceasta. Ne amintim în acest context că astă-vară aţi procedat viceversa, anunţând că divorţaţi de Alianţă, că drumul Dvs se desparte de cel al AIE, frângând astfel multe inimi angajate în lupta cu căpcăunii cominternişti. Sau poate consideră dl Tănase că ceea ce i se permite unui normal nu i se permite unui nebun?

Îndrăznim să afirmăm, stimate colega, că noi nu relatăm de flori de cucu, ci punem bazele viitorului manual de poveşti integrate ale patriei natale, pe care nu-l putem aglomera cu personaje secundare din punct de vedere froidist. Libidoul curiozităţii patriotice nu poate fi satisfăcut cu fărâmituri de popularitate, prin substituirea personajelor principale cu cele circumstanţiale sau complementare, după cum sugeraţi Dvs cu intenţii nobile, fireşte. Este ca şi cum, scriind despre o stână, am uita să scriem despre baciul mieilor chirilici. Sau, scriind despre mausoleul lui Lenin, am uita să scriem despre cadavrul propriu-zis, concentrându-ne pe îmbălsămători, gardieni etc. Ar fi poate interesant, dar incorect din punct de vedere gnoseologic. Fiţi de acord că publicul necrofil ne-ar amenda instantaneu. În mod similar, nu putem scrie despre statalitatea în mişcare a trei judeţe, trecând cu vederea peste trupul viu al guvernării liberal-democrate. Ne-ar amenda chiar Ghimpu şi Filat, s-ar simţi marginalizaţi, exilaţi din centrul universului autohton, împinşi din spaţiul mioritic. Ne-ar amenda şi Caragiale pentru aceasta. Şi ar fi păcat.

Acuma stau şi mă gândesc dacă nu ar fi mai bine ca, în asemenea cazuri, Ghimpu şi Filat să-şi poarte ei înşişi de grijă, să nu aştepte să se bată Tănase cu Buraga pentru ei? 

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga