Scrisori din casa de nebuni: Pescarul şmecher

Ieri am vorbit despre peşti şi pescari. Unii considerau că pescarii sunt mai şmecheri decât peştii, alţii că peştii sunt pur şi simplu aventurieri, curioşi să vadă ce se face pe uscat. De ce credeţi că peştilor nu le este interesant să vadă ce se petrece pe pământ, şi cum să-şi satisfacă ei curiozitatea, dacă nu aninându-se de cârlig?

„Dacă aţi fi peşti, nu aţi proceda la fel?”, întrebă retoric Cozonac. „Apropo de peşti. Filat e mai şmecher decât un caras, i-a dus de nas pe cei din Alianţă, e mai şmecher decât Petru Şmecherilovici!”, strigă entuziasmat Caltânăr, fluturându-şi cravata verde, pătată cu suc de roşii. „Filat este bărbat adevărat, el nu-i aşa de scolzchi, nu se fâţâie ca Diacov. Dacă ai o treabă de făcut, o faci cu un bărbat adevărat, o faci cu Filat!”, îl susţinu Colesovnazadov.

Însă majoritatea colegilor din salon era melancolică. „Nu-mi plac bărbaţii care îşi fac transplant de păr!”, spuse sanitara Vera, fără să dea explicaţii. „Da mie îmi plac!”, spuse Alabala sfidător. „Nici în ruptul capului nu m-aş anina eu de cârlig, dacă aş fi peşte!”, anunţă, cu întârziere, moş Dumitru. „Da’ eu m-aş anina, numai oleacă, să mă pot deznina în aer”, spuse încet Cozonac, şi imaginea unui individ voluminos, atârnând de cârlig în aer le dădu fiori, ca un vântişor rece, colegilor din salon. „Şi eu m-aş anina!”, spuse Alabala.

Acuma stau şi mă gândesc dacă un şmecher ar putea să se amăgească pe sine însuşi?

Al vostru cărăşel, somnambalat, mulinetic, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga