Scrisori din casa de nebuni: O Canadă am pe lume…

Ieri am discutat despre „vidul patriotic”, pe care îl simte Dodon. El ne cheamă să-l umplem „cu piese tulburătoare, poezii înălţătoare, filme istorice”. „Cântarea de ţară şi popor este frecvent abandonată de dragul unor cântări mai «emancipate»”, conchide bravul bolşevic şi adresează un îndemn cominternist „la clasa politică, la elita culturală, la creatorii individuali – haideţi să sprijinim, fiecare în parte sau în comun, redeşteptarea patriotică a statului moldovenesc. Haideţi să sprijinim creaţia patriotică autohtonă”. Haide, au răspuns nebunii din salonul nostru, cu excepţia lui Cozonac. „Eu mă îngrozesc la gândul că politicienii noştri se vor apuca, fiecare în parte sau în comun, să scrie poezii”, spuse Cozonac.

„Moldova, moldoveni, moldovenesc – aceste cuvinte au devenit atât de rare în rostirile şi simbolurile artistice. Aceste cuvinte atât de mult lipsesc spiritului nostru colectiv”, se tânguieşte Dodon. „De aceea, am hotărât să contribui eu însumi, pe cont propriu, la promovarea noului patriotic. De astăzi, dau startul unei noi rubrici, Creaţie Patriotică, unde voi plasa diverse creaţii mai vechi şi mai noi ale culturii noastre moldoveneşti”, scrie Dodon dodoneşte, publicând şi o mostră de poezie patriotică a unui cetăţean harnic, dar, probabil, abia trezit din somn de moarte. Iată ce scrie cetăţeanul somnoros:

O Moldovă am pe lume,/Pe ea-n inimă o port,/Eu n-o schimb pe nici un nume,/Nici pe-o limbă, nici pe-un port./ Cine are dor s-o vîndă,/Cine vrea cumpărători,/Să nu stea viclean de pîndă,/Drept la ei s-o şteargă-n zori./ Nu umblaţi cu vicleşuguri,/Învăţaţi, poeţi, slujbaşi,/Ţara, mama şi pămîntul/Schimbă numai oameni laşi./ Cîtă viaţă este-n mine,/Cît mi-e dat să mai trăiesc,/Eu, Moldovă, ţin la tine,/La popor moldovenesc.

„Cine are dor de plai se subţie ca un pai”, spuse Scurtoi, uitându-se la sanitara Vera, ale cărui forme trădau în mod sfidător o indiferenţă totală faţă de plaiul moldovenesc. „Mie îmi place torta Moldova, îngheţata Moldova, strugurii Moldova, cârnaţul Moldova, brânza şi untul Moldova, aşa că sunt cea mai patrioată”, replică sanitara Vera.

„Se vede că vidul din capul lui Dodon îi prea mare”, spuse Cozonac. „Nu a auzit el de Moldova-Gaz, Moldova-Vin, Moldova-Circ, Moldova- Concert, Moldova-Film, Apele Moldovei, Moldsilva, Moldova 1, Teleradio Moldova, Radio Moldova, Moldpotrebsoiuz, Moldtelecom, Moldcell, Malldova, Moldasig, Nezavisimaia Moldova, Suverannaia Moldova, Moldova Agroindbanc, Moldindconbanc, Hotel Moldova, Supermarket Moldova (la Iaşi) etc.?”

„Da’eu am scris o poezie patriotică despre Canada, unde a emigrat toată clasa noastră!”, anunţă Caltânăr, fluturându-şi cravata roşie, pătată cu tomate verzi. „Ca să fie şi ei patrioţi, nu numai moldovenii!”

O Canadă am pe lume,/Pe ea-n inimă o port,/Eu n-o schimb pe nici un nume,/Nici pe-o limbă, nici pe-un port./ Cine are dor s-o vîndă,/Cine vrea cumpărători,/Să nu stea viclean de pîndă,/Drept la ei s-o şteargă-n zori./ Nu umblaţi cu vicleşuguri,/Învăţaţi, poeţi, slujbaşi,/Ţara, mama şi pămîntul/Schimbă numai oameni laşi./ Cîtă viaţă este-n mine,/Cît mi-e dat să mai trăiesc,/Eu, Canadă, ţin la tine,/La popor cănădenesc, citi Caltânăr cu sufletul la gură.

Aplauzele furtunoase şi unanime treziră în sufletul meu un viermişor al invidiei: oare nu sunt capabil să scriu şi eu poezii patriotice?

Acuma stau şi mă gândesc: să scriu o poezie patriotică italiană, căci soţia şi sora mea se află în Italia sau una spaniolă, căci în Spania se află fraţii mei. Ce-ţi doresc eu, dulce Italie, sau ce-ţi doresc eu, dulce Spanie? Sau să las aşa cum este: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, ţara mea de glorii, ţara mea de dor, unde învaţă copiii mei?”.

Al vostru baladiur menestrelşcic, ancoranfuat, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga