Scrisori din casa de nebuni: În apărarea comuniştilor

Ieri am discutat despre stânga unită a dreptei europene, care a făcut o declaraţie în legătură cu discreditarea valorilor europene de către PCRM. „Stânga unită şi-a exprimat susţinerea acţiunilor Alianţei pentru Integrarea Europeană din Parlament şi a condamnat acţiunile PCRM de discreditare a valorilor europene”, se spune într-un comunicat al PCRM. Ceea ce sincer vorbind nu ne miră. Ne-a bucurat nespus că stânga unită intenţionează să vină la Chişinău pentru a se documenta la faţa locului, ca, după aceea, să se întoarcă la Strasbourg, pentru a face un raport în parlamentul european privitor la abuzurile PCRM. Asta ne-a revoltat profund.

Logica stângii unite europene este greu de înţeles, spuse Cozonac. Dacă au nevoie de documentare la faţa locului, de ce nu au răbdat cu declaraţia de condamnare a acţiunilor PCRM? Nu era mai logic să vină la Chişinău, să analizeze situaţia şi abia apoi să se întoarcă la Strasbourg pentru a face un raport în parlamentul european împotriva comuniştilor? – se întrebă retoric Scurtoi. PCRM nu este nici pe departe cel mai rău partid din Europa şi China, spuse Sobcor.  Există partide comuniste mult mai rele decât PCRM,  adăugă Sobcor. Partidul Comuniştilor este mintea, cinstea şi sovestea epocii, spuse Colesovnazadov. PPCD este mintea, cinstea şi sovestea epocii lui Roşca, interveni Caltânăr, fluturându-şi cravata roşie pătată cu bostan polietnic. Şi printre comunişti sunt oameni de treabă, spuse sanitara Vera roşind.

Adevărat, spuse moş Dumitru, şi printre comunişti sunt oameni de treabă. Eu îmi amintesc că la noi în colhoz a fost un secretar de partid care nu fura deloc. Toată lumea fura, dar el nu fura. Unii spuneau că el nu fură, fiindcă nu are nevoie, şi chiar nu avea, fiindcă îi aducea şeful de depozit tot ce venea acolo mai bun, dar le ducea şi la alţii – la preşedintele de colhoz, la buhalter, la agronomi, la mecanicul-şef, la zootehnician, la preşedintele selsovetului, bineînţeles, dar ei nu se mulţumeau cu ceea ce li se aducea şi mai luau de pe unde se nimerea, da’ secretarul nu lua, soţia lui spunea că îi leneş, da’ el spunea că-i principial. Aşa că nu toţi comuniştii erau tâlhari, mai erau printre ei şi oameni cinstiţi. Drept că l-au răbdat numai un an şi la al doilea an nu l-au mai ales, l-au dat afară din secretar. Şi dacă l-au dat afară, nu i se mai aducea nimic acasă şi n-a avut încotro, a început a fura şi el. Dar nu era lacom, ca alţii.
Istoria asta ne întristă mai ceva decât poveştile Lidiei Bobână şi ale Ninei Neculce luate împreună la Jurnal de Chişinău. Cum s-ar spune, fără iubire nu găseşti comori spre nemurire…

Acuma stau şi mă gândesc: de ce tac creştin-democraţii europeni, de ce nu vin în ajutorul PPCD, de ce nu răspund la apelurile SOS ale juriştilor creştin-democraţi? Nu cumva e vreo problemă cu poşta?

Al vostru cleptomunist, flaingpostmen, antipod, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga