Scrisori din casa de nebuni: Bilingvismul monolingual al lui Marian Lupu

Ieri am discutat despre capacitatea lui Marian Lupu de a vorbi două limbi romanice concomitent: româna, din punct de vedere ştiinţific, şi moldoveneasca din punct de vedere politic. Aşa ceva nu s-a mai văzut de când pe cerul molotovenesc al RSSM a apărut cometa Halley cu perestroika, şi, zărind-o, Nicolae Popa a scris o carte de poeme lirice despre ea. Nici să bănuiască el atunci că dedublatul bilingualul Marian Lupu va fi liderul partidului pe care l-a iubit. Să sperăm că Poetul va fi răbdător în continuare ca să aştepte până cometa Halley apare a doua oară şi să scrie încă o plachetă despre ea, spuse Cozonac. Pornit pe calea lactee a realităţii noastre, gândul meu se poticni de ideea unui interviu cu Marian Lupu, aşa că Efi Buraga, reporterul gazetei noastre de perete, se porni fulgerător la drum. Eroul nostru se afla în fostul cabinet al lui Dumitru Diacov, la geam, cu privirea aţintită spre viitorul luminos al Partidului Democrat.
Marian Lupu: Cobori în jos, Luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază…
Efi Buraga: Domnule Lupu, în ce glotonim recitaţi acum această capodoperă a luceafărului poeziei naţionale?
ML: Eu recit sub imperiul unui sentiment care vine pe o dimensiune statalistă în sensul neconflictual al cuvântului. Luceafărul, după cum ştiţi, este denumirea populară a planetei Venus, al stelei Vega din constelaţia Lirei şi al stelei Aldebaran din Constelaţia Taurului şi cu toate astea nimeni nu protestează. Aceeaşi denumire pentru trei corpuri cereşti. În cazul meu e viceversa.
EB: E vorba cumva despre o tentativă de revoluţie lingvistică?
ML: Nu aş zice chiar aşa. Fiindcă, da, există adevărul ştiinţific, da, există opinia savanţilor, a intelectualităţii, dar mai există şi altceva, ceea ce se se poate numi în mod diferit, dar, până la urmă, în esenţă este una şi aceeaşi.
EB: Totuşi cum reuşiţi să vorbiţi concomitent în română şi moldovenească? La talia dumneavoastră e un hobby uimitor! Ne-am aştepta mai degrabă să practicaţi baschetul sau tenisul.
ML: Hai să spunem aşa: eu vorbesc în limba română ca o persoană particulară, ca om cu anumite studii, care ştie valoarea unui enunţ ştiinţific, dar, în acelaşi timp, ca politician responsabil al acestui stat recunoscut pe plan internaţional, care nu este un proiect temporar.
EB: Nu vi se întâmplă să le încurcaţi denumirile?
ML: Eu vorbesc concomitent în două ipostaze şi fiecare din aceste ipostaze îşi numeşte limba în mod diferit şi au acest drept, chiar dacă o parte a mea nu este de acord cu cealaltă, ele trebuie să găsească o modalitate de convieţuire civilizată, europeană, fiindcă alternativa ar fi una distructivă: o parte din mine să lupte cu cealaltă. Dar se întâmplă să greşesc: crezând că vorbesc moldoveneşte, să vorbesc în română şi viceversa. E mai simplu când mă aflu în public, ca persoană publică, şi e mai complicat când mă aflu de unul singur: uneori, mă blochez, neştiind în ce limbă să-mi continui gândul.
EB: Uimitor! Şi cum vă deblocaţi?
ML: Recit din „Luceafărul” lui Eminescu.
Consemnare: Efi Buraga
The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga