Scrisori din casa de nebuni: Bilanțul referendumului

Ieri am discutat despre referendum. Unii spuneau că trebuie să mergem la referendum, dar nu știau de ce, alții știau de ce, dar nu știau ce este un referendum.

„Eu am auzit că preşedintele interimar îi va decora pe toţi participanţii la refendum cu Ordinul Republicii” – spuse Cozonac. „Cu siguranţă ar trebui ca aceştia să beneficieze de transport gratuit și adaos la pensie” – îl sprijini Scurtoi.

„De ce proştii au voie să voteze, dar nebunii – nu? Nu mi-ar strica şi mie Ordinul Republicii!” – se enervă moş Dumitru.
„Am auzit că cei care nu vor participa la referendum, vor fi declarați nepatrioți și vor plăti impozit dublu pe venitul neimpozitat și pe imobilele nedeclarate. Pentru neparticipare intenționată, adică boicot al referendumului și alte acțiuni dușmănoase împotriva statalității și democrației, cei vinovați vor fi expulzați în Siberia. În acest scop, Ministerul de Externe în persoana ministrului Iurie Leancă va încheia în regim de urgență un tratat bilateral cu Rusia” – spuse Cozonac.

„Asta nu-i adevărat, nu-i democratic! – strigă Colesovnazadov. – Eu am să protestez la Consiliul Europei şi la OSCE!”
„Nu te sfătuiesc – replică Scurtoi – deoarece aceasta se face legal, prin decizia procurorului, directorului SIS și a ministrului de Interne, ca în orice stat democratic, european. Mai mult decât atât, aceste decizii vor putea fi contestate în ordinea stabilită de lege….”

„Şi dacă, din greşeală, ne deportează şi pe noi în Siberia? – întrebă sanitara Vera. – Sora bunicii mele a fost deportată din greşeală, fiindcă numele ei era Aglaia Şurub, şi mai era o Aglaie Şurub în satul lor. Dar cui să-i deie prin cap că pot exista două Şuruburi de gen feminin pe aceeaşi hudiţă?”

„Asta-i fleac – spuse moş Dumitru. La noi în sat erau 5 de-alde Dumitru Papuc, şi poştaşii înnebuneau când venea câte o scrisoare pe numele lor. Femeia mea, care era şefa poştei, le citea mai întâi, ca să poată priblui încotro s-o trimită. Şi cineva s-a plâns că ea deschide scrisorile şi era cât pe ce s-o deie afară, dacă eu nu aş fi fost secretar de partid. De atunci soţia nu le deschidea şi le punea în sertar. Şi nimeni nu s-a mai plâns.”

Unii nebuni au considerat că soţia lui moş Dumitru nu a procedat corect, alţii aveau păreri opuse şi cât pe ce să nu izbucnească un scandal, dacă nu intra dr Stuh să spună că referendumul s-a terminat pe alocuri cu succes, ceea ce ne permite să fim optimişti.

Acuma stau și mă gândesc, aş fi participat eu la referendum sau l-aş fi boicotat, dacă nu eram nebun? Fiindcă îs nebun, orice aş face nu este normal. Şi atunci, logic, nu are niciun rost să mai fac ceva. Dar dacă nu fac nimic, cum se va vedea că sunt nebun? Nu m-or alunga din ospiciu?

Al vostru herculent, unionalist, cinstitolog, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga