Scrisori din casa de nebuni: Au căpiat ruşii de căldură?

Ieri am discutat despre milionul de litri de vin moldovenesc, pe care ruşii îl întorc înapoi, propunându-ne să-l folosim la vopsitul gardurilor. Această veste oenologică avu efectul unui bolovan lovind zimbrul patriotismului nostru direct între coarne, înfuriindu-l, aşa încât porni să ragă, să mugească, să bată cu copitele în pământ şi să împungă, ca un buldozer, aerul înmiresmat al statalităţii.

– Asta-i prea de tot! Să boim gardurile şi porţile noi cu ghiurghiuliul nostru?! Au căpiat ruşii ăştia de căldură? – strigă moş Dumitru.

– Onişcenko era turmentat la cap, o fi băut benzină ori acetonă şi o fi mâncat cremă de pantofi! – îl susţinu Cozonac.

– Eu propun ca noi să boicotăm votca rusească şi ceaiul rusesc! – strigă Caltânăr, fluturându-şi cravata roşţie pătată cu tomate verzi.

– Eu propun ca noi să boicotăm baletul rusesc, – strigă sanitara Vera, zdruncinându-şi provocator formele rubensciene.

– Asta s-a mai propus – remarcă liceana Ala printre altele.

– Eu propun ca noi să boicotăm moskviciurile lor! – propuse dr Stuh, în a cărui memorie de fost proprietar de Moskvich se sedimentaseră nişte amintiri dramatice.

– Eu propun ca milionul de litri de vin moldovenesc întors de ruşi să-l bem noi, să nu vărsăm nici o picătură, – propuse Scurtoi.

– Liniştea care se lăsă în salon părea prevestitoare de surprize electorale.
Jana Astronoama îşi puse în funcţie creierul şi, în câteva clipe, anunţă rezultatul:

– Fiecăruii nebun îi vor reveni câte 939,73 de litri de vin per capita. Dacă însă se va implica şi personalul medical…

– Se va implica, se va implica, sunt şi ei patrioţi! – dădu asugurări herr Ştuhuţ.

– Eu cred că o tonă de vin pentru o persoană nu-i mult, spuse moş Dumitru. La vremea mea, eu consumam din toamnă până-n primăvară o tonă şase sute – o tonă nouă sute, după cum era recolta de struguri.

– Eu n-am să beau o tonă de vin! – strigă îngrozită liceana Ala.

– Înseamnă că nu eşti patrioată! Cine va refuză să beie, va fi exmatriculat din casa de nebuni! – avertiză dur dr Stuh.

– N-am să tolerez lipsa de patriotism şi subminarea statalităţii!
Eu pot să beau porţia ei, – interveni modest, mărinimos, Colesovnazadov.

– Şi eu, spuse Caltânăr, roşind ca cravata lui pătată cu tomate verzi.

– Iată ce înseamnă colectivism, solidaritate, mă bucur că s-a mai păstrat sentimentul ista, că liberalii nu l-au putut distruge cu totul! Dacă beţi câte două tone de vin, îi scriu lui Mihai Ghimpu să vă decoreze, promise dr Stuh.

– Dacă-i aşa, beu şi eu două tone, spuse moş Dumitru. Vreau să mor decorat, să mă ţină minte moldovenii că am fost patriot, moldovan adevărat.

Aplauzele îndelungate şi furtunoase sau viceversa au fost o răsplată pe potrivă pentru decizia lui moş Dumitru de a se jertfi pe altarul patriotismului vinicol.

Acuma stau şi mă gândesc: o tonă de vin pe an, ar însemna nici trei litri de vin pe zi. Este o cantitate destul de reală. Dacă fiecare moldovean bea câte trei litri de vin pe zi, industria noastzră vinicolă este salvată şi n-ar avea nevoie de piaţa Rusiei. Lasă ruşii să bea ceaiul rusesc pe care îl aduc din Gruzia.

Al vostru tescovinov, oenologofren, cotnarfeld, Ion Buraga

Informaţii suplimentare pe www.caber.net

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga