Scrisoarea unei mame

„Rog ca, prin intermediul dumneavoastră, Comisia Naţională de Examinare să-i permită lui Laurenţiu Miron din localitatea Pânzăreni, raionul Făleşti, să susţină repetat examenul”

Dragă redacţie, prin intermediul JURNALULUI de Chişinău aş vrea să mă ajutaţi. Citind articolul „Profesorii vânduţi şi „non-valorile” Bacului 2013” am rămas cu o durere în suflet, când am citit ce a menţionat viceministrul Igor Grosu în cadrul unei conferinţe, că unii elevi au picat pradă mai multor obiecte pe care le-au avut cu ei.

Mi-am educat şi crescut băiatul ca să nu aibă în viaţă cusururi, să devină un om bun în societate. Când scria un eseu, îl încheia întotdeauna numai după ce citea literatura necesară, dar era evaluat cu o notă mai scăzută pentru că lucrarea nu era scrisă la calculator. N-avem calculator acasă, trăim modest şi suntem mulţumiţi de ceea ce ne-a oferit destinul, căci nimeni nu este asigurat pentru ziua de mâine, aşa cum s-a întâmplat şi cu noi.

Eu lucrez cu un salariu de 846 de lei, soţul este invalid de gradul I, având o pensie de 786 de lei, şi este nevoit să mai lucreze în calitate de şofer ca să putem exista. Rinichii aproape că nu-i funcţionează, dar viaţa îi este întreţinută urmând (de 8-9 ori pe lună sau de două ori pe săptămână) procedura de hemodializă la Bălţi. Ia permanent pastile, are nevoie de bani de drum pentru că nimeni nu te ia în maşină fără ca să-i plăteşti. Ar fi mai uşor dacă ar fi transport direct din sat, dar nu avem. Mai ales că are nevoie şi de însoţitor.

Fiul nostru, Laurenţiu, a terminat studiile de liceu anul acesta. În toţi aceşti ani am avut probleme legate de transport, aşa cum s-a întâmplat şi în ziua de 11 iunie curent, când fiul a avut examen la limba franceză. A mers pe jos până în satul vecin – Ilenuţa, de acolo, cu o maşină de ocazie până la Făleşti, şi de acolo, cu alt mijloc de transport până a ajuns în oraş. De dimineaţă, băiatul avea teamă că nu va ajunge la timp la examen.

Cu câteva minute înainte de începerea examenului, a scris cererea fără ca să-şi aducă aminte că are telefonul mobil în buzunar. Este un telefon neperformant, pe contul căruia nu este nimic din luna februarie curent. Copiii mei nu ştiu a minţi, aşa i-am educat. Fratele lui mai mare lucrează la Călăraşi în calitate de felcer. El n-a ştiut că examenul nu s-a început exact la ora 9.00, de aceea la ora 12.25 şi-a sunat fratele să vadă cum a decurs examenul. În acel timp elevii dădeau lucrările profesorilor, pentru că până la sfârşitul examenului mai rămăseseră doar 10 minute.

Laurenţiu şi-a dat atunci seama că are telefonul asupra lui, după cum a scris şi în explicaţie: „Din cauza emoţiilor şi a transportului am uitat de telefon”. Lucrarea a fost anulată conform legii. Două familii distruse: la un capăt de fir plângea fiul meu cel mare şi-i cerea iertare fratelui mai mic, iar la celălalt capăt, plângeam eu de frică să nu ajungă să se duşmănească între ei copiii mei.

Sunt gata să merg cu telefonul la Compania de telefonie mobilă „Orange Moldova” pentru a verifica acest sunet involuntar. Suntem părinţii a trei copii, doi au învăţat şi au o profesie, de-acum lucrează, ceea ce doream să facă şi mezinul familiei. Laurenţiu s-a străduit mereu să înveţe. Oricât de anevoios era timpul iarna, pe frig, pe ger, cu zăpada cât omul, feciorul mergea pe jos la şcoală, pentru că avea lucrare la istorie sau la alte discipline.

De aceea vă rog ca, prin intermediul dumneavoastră, având în vedere situaţia din familie şi circumstanţele relatate, Comisia Naţională de Examinare să examineze posibilitatea de a-i permite lui Laurenţiu Miron din localitatea Pânzăreni, raionul Făleşti, să susţină repetat examenul. El n-a utilizat telefonul mobil, fapt ce se poate demonstra uşor.

Ludmila Miron, s. Pânzăreni, r. Făleşti