Scrisoarea de după Revoluţie

13262315_1106862326044241_1592635021_o

16 aprilie 2016. Cimitirul din Paşcani, Criuleni. Parohul Bisericii „Sfântul Dumitru”, Gheorghe Butnaru, familia Gânga şi familia Grama din judeţul Brăila, România. Foto: Victoria Popa

„Erau îndreptaţi cu faţa spre drum, mâncaţi de la jumătate de câini, sărmanii…”

O familie din Paşcani, Criuleni, îngrijeşte de mai bine de şapte decenii mormintele a doi ostaşi români căzuţi în 1944. La insistenţa şi curajul acestei familii au fost găsite rudele unuia dintre eroi. Acestea vin ori de câte ori au posibilitatea la mormântul lui Ilie Dobrinoi. Nepotul acestuia, Matei Grama, poartă un respect deosebit celor din Paşcani. În fiecare an, de Paştele Blajinilor, parohul bisericii din sat, Gheorghe Butnaru, începe  serviciul divin de la mormântul celor doi ostaşi români.

Victoria POPA

Puţini dintre locuitorii comunei Paşcani ştiu că în cimitirul din localitatea lor au fost înmormântaţi doi ostaşi români, care au luptat pentru eliberarea Basarabiei în cel de-al Doilea Război Mondial. După cele spuse de o săteancă, Zenovia Gânga, cei doi eroi au fost găsiţi de un cioban. Satul i-a înmormântat creştineşte. Numai unul dintre cei doi avea asupra sa acte de identitate, Ilie Dobrinoi din Jirlău, Brăila.

Şi în acest an, de Paştele Blajinilor, Zenovia Gânga a făcut ordine la mormintele celor doi eroi pentru a fi pregătite pentru sfinţire. A preluat această tradiţie de la naşa sa de cununie, Anisia Tisevici. Cât a fost în viaţă, această femeie, în afară de mormintele rudelor sale, a avut grijă de cele ale ostaşilor români şi al unuia dintre primii preoţi ai bisericii din lemn din localitate. De aici, în fiecare an, de Paştele Blajinilor, parohul bisericii Gheorghe Butnaru începe serviciul divin.

Potrivit Zinaidei Gânga, la prima întâlnire cu familia eroului, în 1992, Anisia Tisevici a povestit că „în 1944, după operaţia Iaşi-Chişinău, soldaţilor români li s-a ordonat să iasă la drumul principal, ca să se întoarcă la baştina lor. În acele zile, au fost găsiţi cei doi ostaşi de un cioban din Peresecina. Erau îndreptaţi cu faţa spre drum, mâncaţi de la jumătate de câini, sărmanii…”.

„Bate şi vi se va deschide”

„Eu plâng mereu când povestesc despre soarta celor doi. Au vrut şi ei, săracii, să se întoarcă acasă, dar nu au reuşit. Doar unul avea acte asupra sa. Ambii erau români, au fost recunoscuţi de către săteni după uniforma ce o purtau”, ne-a povestit păşcăneanca.

A aflat despre cazul celor doi eroi de la naşa sa de cununie, Anisia Tisevici, care a avut curajul să insiste ani la rând pe lângă autorităţile române să găsească familia sau rudele ostaşului Ilie Dobrinoi. În cele din urmă, insistenţa ei a dat roade. Au fost găsite rudele ostaşului. Ilie Dobrinoi avea o soţie, Păuna, şi o fiică, Biţa, care locuieşte în prezent în localitatea Galben, judeţul Brăila.

„Sângele apă nu se face”

Rudele ostaşului au venit pentru prima dată la Paşcani în 1992, era în viaţă Anisia Tisevici. Au mers la mormânt împreună cu soţia lui Ilie Dobrinoi. În 1997, mormintele au fost vizitate de către reprezentanţii Ambasadei României la Chişinău. La întrebarea acestora de ce anume familia Gânga a îngrijit de morminte, dna Zinaida le-a răspuns: „Pentru că erau oameni, pentru că sunt fraţii noştri, pentru că avem acelaşi grai, pentru că suntem români”. Înmormântarea lor a fost făcută creştineşte de către săteni, bunicul dnei Zinaida, Leon Tisevici, era în 1944 primar al localităţii.

Femeia îşi mai aminteşte că gestul lor firesc a fost răsplătit de către reprezentanţii Ambasadei României cu o mulţime de cărţi şi vorbe de recunoştinţă. „Am continuat să fac şi eu ceea ce au făcut predecesorii mei. Am fost pentru prima dată în România în 1993, la invitaţia rudelor eroului. Drept mulţumire, mi-au făcut o excursie de neuitat, pe malul Dunării, unde locuieşte familia lui Ilie Dobrinoi”.

Matei Grama, colonel de poliţie, nepot al lui Ilie Dobrinoi, ne-a spus la telefon că, atunci când bunicul său a plecat pe front, soţia sa, Păuna, a rămas acasă cu fiica lor mică, Biţa, de un an, născută în 1940. Ea este în viaţă, are 75 de ani.

 Scrisoarea de după revoluţie

Bărbatul ne-a spus că, după război, la Jirlău au existat nişte liste cu cei căzuţi. Despre bunicul său era scris că a decedat la Odesa. „Ai noştri au făcut pomeni. Bunica s-a recăsătorit, a mai făcut alţi copii. După revoluţie, în comuna Jirlău, a venit o scrisoare din care am aflat unde a fost înhumat bunicul. Am corespondat cu Anisia Tisevici şi, în 1992, am fost la Chişinău, la mormânt. Atunci am aflat cum a fost găsit şi cum a fost înmormântat”, ne-a relatat el.

Matei Grama are numai vorbe bune despre cei care i-au îngrijit mormântul bunicului său şi care o mai fac. „Am tot respectul. Nici nu sunt cuvinte pentru aceşti oameni, nu ştiu cum să îi răsplătim şi noi vreodată”, ne-a declarat el.

Spune că Basarabia că este bucata ruptă din România: „Curg lacrimi încontinuu. Am fost despărţiţi când s-a tras frontiera pe Prut. Unul a rămas pe un mal, altul pe celălalt. În 1992, am participat la Podul de Flori, eram angajat al poliţiei. Am văzut cum se luau fraţii în braţe”.

În aprilie curent, a vizitat mormântul bunicului său. „Pot spune că lucrurile în Basarabia merg oricum spre bine, direcţia cea bună este Europa, pentru că în cealaltă parte nu sunt mari perspective”, a menţionat el.