Scrisoare deschisă

Stimate domnule Negru, dragă Nicolae,

Vă datorez niște explicații, Dumneavoastră și tuturor cetățenilor interesați de implicarea mea, acum 26 de ani, în cazul Gheorghe David.

Nu am ascuns niciodată faptul că am judecat dosarul lui Gheorghe David. Am făcut comentarii publice pe marginea acestui caz, ultima dată în anul 2001. Toți acei care s-au interesat de cariera mea au știut despre acest caz.

Aveți dreptate: se cuvine să regret acel episod nefericit și tragic la care v-ați referit în unul dintre ultimele Dumneavoastră articole.

Ce-aș putea spune acum?

În 1987, când am decis ca Gheorghe David să fie internat forțat pentru tratament psihiatric, eram convins că acționez conform legii. O lege pe care, ca judecător, eram obligat să o aplic.

În materialul probatoriu instrumentat de procuratura RSSM figura o expertiză medicală prin care se constata că Gheorghe David era bolnav psihic și necesita tratament. Nu am pus la îndoială atunci veridicitatea acelei încheieri medicale, semnată de un consiliu de medici. Apărarea nu a prezentat probe ce ar fi combătut concluziile procurorilor. Gheorghe David era prezentat ca un om bolnav psihic și în nici un caz ca un disident. Formalitățile legale erau, așadar, respectate.

Astăzi regret că am fost în situația de a aplica o lege inumană prin esența sa. Ca judecător nu am ce să-mi reproșez. Dar ca om se poate spune că am greșit.

În toată cariera mea de judecător am tins să fac dreptate oamenilor, dar lui Gheorghe David cred că i-am pricinuit suferințe.

Domnule Negru, din păcate, nu pot da timpul înapoi.

Consider că am reparat acea eroare judiciară parțial și cu o întârziere de un an și jumătate, în 1988, când am decis scoaterea de sub tratament psihiatric forțat a lui Gheorghe David.

Acesta a fost contextul și acestea au fost faptele mele.

Am ales să le expun într-o scrisoare deschisă adresată anume Dumneavoastră, pentru că vă respect și pentru că vă împărtășesc multe dintre ideile și concepțiile pe care le-ați făcut publice. Pe Dumneavoastră vă consider îndreptățit să-mi cereți explicații, pentru că pledați, ca și mine, pentru desovietizarea și decomunizarea societății noastre. Dar nu voi accepta lecții de la acei care au nostalgii față de imperiul sovietic și contestă, sub semnul secerii și al ciocanului, vocația europeană a Republicii Moldova,

Eu înțeleg foarte bine de ce se bucură acum unii că au găsit în cariera mea o faptă reprobabilă. Cei care au declanșat această campanie, au ales drept țintă instituția prezidențială, deranjați de luările mele de atitudine, de la preluarea mandatului de președinte, cu privire la retragerea trupelor rusești din regiunea transnistreană, statutul limbii române și parcursul european al țării noastre.

Aceste deziderate sunt în totală contradicție cu dorința unora de revenire a Republicii Moldova la vremurile de odinioară, în care drepturile omului erau doar pe hârtie, iar sentimentele naționale erau reprimate, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Gheorghe David.

Îmi cer iertare de la rudele acestui om. Conștient de greșelile comise, voi pleda, de acum încolo, cu o mai mare fermitate pentru desprinderea poporului nostru de trecutul său sovietic, pentru că acel regim a produs numeroase victime. Și eu mă consider, domnule Negru, o victimă a sistemului totalitar, de care ne-am debarasat în 1991, anul în care ne-am proclamat Independența.

Fac parte dintr-o generație a cărei viață este împărțită în două, care și-a revăzut viața odată cu procesul de Renaștere națională. Sunt nevoit, ca și alții, să accept că, în prima parte a vieții mele, nu am reușit să conștientizez esența regimului în care trăiam. Abia mai târziu am înțeles care trebuie să fie soarta mea și a poporului meu.

Vă mulțumesc.

Nicolae Timofti, președintele Republicii Moldova

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău