Scrisoare de dragoste către foștii colegi // FAMILIA JURNAL: 20 DE ANI // Un ziar altfel

 

Echipa „Jurnalului de Chișinău” în anul 2010

Aureliu Cornescu este unul din ziariștii care l-au însoțit pe fondatorul publicației, Val Butnaru, chiar de la începuturi. Membru al familiei JURNAL la debut (1999 – 2002) și, apoi, în perioada „revoluției furate” (2009 – 2010), a încercat, și crede că a reușit, să inoculeze colegilor mai tineri spiritul nonconformist, care a fost mereu „combustibilul” acestui proiect editorial.

Cu ocazia aniversării a 20-a de la apariția primului număr, fostul nostru coleg, stabilit în Belgia, unde urmează cursuri de management, revine cu detalii despre cadrul de lansare și contextul apariției ziarului, despre conceptul editorial care a permis perenitatea publicației și, totodată, aduce un pios omagiu tuturor membrilor FAMILIEI JURNAL.

 

Aureliu Cornescu,

JURNAL

Într-o zi urâtă de toamnă a anului 1999, în care nori de plumb pluteau amenințător deasupra urbei, câțiva inși intrară în Casa Presei. Deși erau ziariști, nu au urcat sus, pe scări, spre redacție. Era și firesc – aceasta încă nu exista. Ghidați de aura unei conjurații, și-au îndreptat pașii spre barul de la etajul întâi al clădirii din centrul capitalei. Aici, în jurul unei mese, de pe care nu lipseau halbele de bere, a avut loc prima ședință de redacție a ceea ce avea să devină mai târziu ziarul „Jurnal de Chișinău”.

Un cadru perfect de lansare

În ambianța zgomotoasă a unui local ce purta încă amprenta perioadei sovietice, printre norii fumului de țigară, un barman plictisit trăgea din când în când cu urechea la discuțiile aprinse ale celor care și-au propus să editeze primul ziar cu adevărat independent din Republica Moldova. Nu pricepea mare lucru, dar îi privea cu simpatie pe acei bărbați cu aer boem, care vorbeau atât de înflăcărat despre libertatea presei. Atunci a fost elaborată concepția editorială a publicației și tot atunci au fost stabilite subiectele primei ediții.

Au urmat alte halbe de bere și, evident, nu au lipsit discuțiile despre fotbal, artă și, bineînțeles, femei – blonde și brunete. Dacă nu mă înșală memoria, chiar și despre roșcate! Între timp, din boxe băieții de la „Zdob și Zdub” urlau cât îi țineau bojocii: „Hardcore Moldoveneeeeeesc!”. Următorii 20 de ani chiar așa a și fost! Hardcore la greu, ba și mai rău!

Aniversarea primului deceniu de existență a ziarului a avut loc deja sub alte auspicii. La restaurant, într-un cadru elegant, cu mese doldora de bunătăți și sticle de vin și divin. Cu zeci de oficiali la costum și cravată, cu doamne stilate (blonde, brunete și roșcate) și muzică de estradă pe fundal. Ne-am simțit minunat și a fost o petrecere frumoasă! Really, very nice.

Noaptea târziu, în taxi, înainte de a demara, șoferul a avut amabilitatea să mă întrebe: „Domnu’, să las șanson sau să schimb postul?”. I-am răspuns sec: „Bagă rock! Bagă hardcore!”. Acasă, berea scoasă din frigider mi-a trezit nostalgia începuturilor.

O portavoce a oamenilor liberi

„Jurnal de Chișinău”, la apariția sa, a basculat enorm peisajul mediatic local, în care toate publicațiile, fără excepție, erau înregimentate politic. Existența unui ziar independent era de neconceput. Demersul nostru de a readuce în spațiul public dezbaterea pentru a resuscita procesul democratic părea absurd și fără șanse de izbândă. Cu atât mai mare a fost surpriza!

O voce distinctă, JURNAL a devenit imediat o portavoce a oamenilor liberi, care își proclamau dreptul de a exprima o atitudine critică atât față de acțiunile reprezentanților puterii, cât și ale liderilor opoziției, considerați până la acea dată infailibili. Evoluțiile ulterioare au demonstrat că nu am greșit deloc când am taxat derapajele antidemocratice ale celor dintâi și am condamnat impostura celor din urmă.

Retrospectiv, sunt convins că zbaterea noastră a avut un rost. Orice gest de a nu permite răului să se instaleze contează. Am convertit conștiințe și am făcut ca lucrurile să avanseze pe făgașul normalității. Totuși, este trist să constați după 20 de ani orbecăiala acestei societăți, care are dificultatea de a-și defini identitatea și care revine mereu pe cărări care duc spre nicăieri.

Ştiri despre viaţă, pur şi simplu

Publicul a trebuit să facă, și el, față unei provocări inedite – să citească un ziar conceput ALTFEL. Un ziar în care eroi principali nu erau politicienii și vip-urile de toate calibrele, ci OAMENII SIMPLI. Cu necazurile, bucuriile și patimile lor cotidiene, în care se zvârcoleau pentru a supravieţui urgiilor tranziţiei.

Conceptul editorial al ziarului, expus în paginile primului număr, apărut în chioșcuri pe 29 octombrie 1999, formula astfel misiunea noii publicații: „Cu certitudine, lipseşte un ziar în care viaţa să dea în clocot, în care să fie prezente dramele micilor oraşe, poveşti sentimentale, ştiri exotice, evenimente senzaţionale, curiozităţi ale tranziţiei. Ştiri despre viaţă, pur şi simplu. Un ziar în care oricine poate descoperi povestiri incredibile ce i s-ar putea întâmpla chiar lui. Un ziar care ar relata fapte şi ar exprima opinii fără ură şi părtinire. JURNAL vine să acopere acest gol”.

Această abordare a suscitat adeziunea publicului cititor, care, iată, timp de 20 de ani, își manifestă fidelitatea.

Istoria nu ar fi completă fără a menționa două nume, demne de a fi trecute în cronicile presei, fără de care apariția JURNALULUI nu ar fi fost posibilă: fondatorul Val Butnaru, care a avut curajul să inițieze acest proiect, precum și finanțatorul publicației, Victor Gurău.

Transformarea „Jurnal de Chișinău” în Jurnal Trust Media este o altă poveste, care urmează a fi spusă de Val Butnaru. Acesta se află acum în fața unei noi provocări: supraviețuirea unui ziar de hârtie în epoca digitală.

O prestigioasă școala de jurnalism

„Jurnal de Chișinău” a fost, în primul rând, o extraordinară aventură umană. Am cunoscut aici oameni frumoși, liberi și curajoși, de la care am învățat enorm. Atât meserie, cât și atitudine. Am fost onorat să lucrez alături de ei. Nu voi da nume din frica de a scăpa pe cineva. Le exprim pe această cale recunoștință și le transmit un gând bun tuturor.

„Jurnal de Chișinău” a fost, de asemenea, o prestigioasă școală de jurnalism. Cei care i-au trecut pragul au însușit rigorile meseriei, dar și-au asumat și spiritul nonconformist, care a fost dintotdeauna un element definitoriu al publicației. Acum la alte instituții media, ziariștii marca JURNAL sunt ușor de identificat datorită profesionalismului lor, dar și atitudinii pe care o afișează.

Am scăpat mai ieftin

Vreau să închei cu o poveste adevărată. Primul ziar tipărit din lume a început să apară în anul 400, sub numele „Beijing Pao”. O să vă pară o glumă, dar ziarul continuă să apară şi în zilele noastre. Colecţia, păstrată în întregime, stă la dispoziţia oricui. În cei o mie șase sute nouăsprezece ani de existenţă a ziarului au fost condamnaţi la moarte şi executaţi o mie cinci sute de redactori ai acestei publicații.

Noi, cei de la JURNAL, am scăpat mai ieftin…

Deși… nu toți. Unii au plecat în mormânt. Alții au plecat departe de casă. Ceilalți nu au renunțat și au rămas pe poziții. Cu toții însă purtăm sechelele iluziilor spulberate de aceste vremuri tulburi, care „sunt peste om”, vorba cronicarului. În acești 20 de ani am iubit, am visat, am urât, am trădat, am sperat. Am trăit, pur și simplu.

Să cităm clasicii: „E la nave va…”.

Peste câțiva ani, foarte curând, în epoca cuantică, hiperdigitalizată și ultrarapidă, rândurile de mai sus se vor citi cu mare nedumerire. Iar această agitație a noastră le va părea urmașilor total desuetă. Noi, însă, să ne căutăm de ale noastre. Să ne jucăm umil în continuare rolul de ființe umane, chiar dacă deseori vom călca strâmb sau vom cădea în  ridicol. Nu e grav. Acestea sunt regulile jocului. Viața e minunată și merită trăită din plin!

The following two tabs change content below.
Avatar

Jurnal de Chișinău

Avatar

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)