Scrie-i Moşului!

Din crengile pomului de Crăciun Eugen a scos scrisoarea pe care i-a adresat-o Moşului: „Te aştept de un an…”

Din crengile pomului de Crăciun Eugen a scos scrisoarea pe care i-a adresat-o Moşului: „Te aştept de un an…”

Îndeplineşte dorinţa de Crăciun a unui copil deosebit! Ziarul „Jurnal de Chişinău” lansează campania „Scrie-i Moşului”

Viaţa i-a lipsit de multe. Puţini dintre maturi ar putea face faţă greutăţilor prin care au trecut. Dizabilităţile fizice şi psihice i-au condamnat de la naştere la marginalizare, iar centrul de Reabilitare „Cris Cultum” din Stăuceni a devenit pentru ei a doua casă. Cei 25 de copii nu-şi doresc nimic mai mult decât să aibă şi ei parte de un Crăciun fericit. JURNAL vă face cunoştinţă cu persoanele pentru care aţi putea să deveniţi Moş Crăciun. Deşi sunt de vârste diferite, toţi rămân a fi copii şi aşteaptă cu sufletul la gură ca sărbătoarea să bată şi la uşile caselor lor.

foto2

Diana, mama lui Nichituş, despre incluziunea copiilor cu dizabilităţi: „Am vrut să-l dau la o şcoală obişnuită, dar mi-au spus că nu sunt locuri şi că mă vor suna. Nu am mai fost contactată”

„Şi Nichituş al meu suferă de paralizie cerebrală infantilă…”, Diana nu-şi poate stăpâni emoţiile şi începe a plânge. Copilul care stă alături pe un scaun pe rotile o priveşte cu milă. E fiul ei de zece ani, dar care a suportat deja trei intervenţii chirurgicale extrem de costisitoare pentru veniturile modeste ale familiei. „Sunt rezultate. Până la operaţie nu putea păşi decât pe vârful degetelor, acum calcă pe toată talpa şi dacă îl sprijin, chiar poate să meargă”, ne spune tânăra mămică.

Părinţii care s-au adunat în una din sălile Centrului de Reabilitare şi Integrare Socială a Copiilor cu Dezabilitaţi „Cris Cultum” o privesc pe Diana cu înţelegere. Toţi împărtăşesc aceeaşi soartă. Sunt mame şi taţi ai copiilor care atunci când merg pe stradă culeg privirile adesea răutăcioase ale oamenilor din jur. Sunt altfel. Le vom spune copii, pentru că, deşi unii dintre ei au trecut demult de majorat, gândesc şi se comportă ca nişte micuţi. Boala cu care au fost diagnosticaţi de la naştere le împiedică dezvoltarea intelectuală, iar pentru părinţii acestor copii şi cuvântul „mamă” rostit cu greutate este deja un succes.

De la vârsta de patru ani, Mariana nu mai vorbeşte cu cei de acasă. Ar fi o minune să auzim un „mulţumesc” spus de această copilă ca semn de recunoştinţă pentru un mic cadou de Crăciun

De la vârsta de patru ani, Mariana nu mai vorbeşte cu cei de acasă. Ar fi o minune să auzim un „mulţumesc” spus de această copilă ca semn de recunoştinţă pentru un mic cadou de Crăciun

„Fiul meu este foarte bravo!”

„Eu sunt tatăl lui Denis, mă numesc Sergiu, fiul meu suferă de aceeaşi boală ca şi Nichituş”, se prezintă un alt părinte. Şie ca nimeni altul ce presupune soarta unui tată al cărui copil este bolnav incurabil. Bărbatul regretă că pe timpuri a fost obligat să-şi dea fiul la un internat specializat pentru copii cu dizabilităţi severe.

„După 20 de ani, l-am luat acasă. A început să vorbească doar după ce l-am adus la Centrul „Cultum”. Poate dacă s-ar fi lucrat cu el de la început, ar fi fost rezultate. Acum, în fiecare zi, îmi spune să luăm maşina şi „brâm-brâm” să venim aici. Fiul meu este bravo”, spune mândru bărbatul, cuvinte ce îl fac pe Denis să zâmbească.

foto5

În scrisoarea adresată lui Moş Crăciun, Eugen a scris că a învăţat multe lucruri frumoase, ţesutul la război este unul dintre acestea

Tânărul are peste 30 de ani, dar nu ezită să-şi ia tatăl de mână şi să meargă spre bradul împodobit ca să facă o fotografie. E greu să vă descriu cât efort a depus acest copil pentru a face câţiva paşi spre pomul de Crăciun. Fără sprijinul părintelui, nu ar izbuti.

Familia Cebotari a venit la întâlnire în întreaga componenţă: părinţii aproape de vârsta de pensionare şi doi fii –Valentin şi Eugen, ambii diagnosticaţi cu retard mintal. Toate încercările părinţilor de a găsi de lucru pentru băieţii lor au suferit eşec. „Nu putem să-i ţinem acasă. Ei au nevoie de multă atenţie”, ne spune îndurerată Tatiana, mama tinerilor. Ceea ce fac aceşti băieţi este de-a dreptul impresionant.

Eugen a stăpânit războiul de ţesut. Băiatul ne conduce spre sala special amenajată în care copiii cu diverse dizabilităţi îşi pot manifesta talentul de adevăraţi meşteşugari. O parte din lucrările confecţionate de aceşti copii deosebiţi le veţi putea vedea la târgul care va avea loc astăzi, cu începere la ora 10:00, la porterul guvernului. Aici, veţi întâlni cu siguranţă eroii campaniei JURNAL şi veţi vedea ce frumuseţe de lucrări pot face aceşti copii pe care majoritatea îi consideră neputincioşi, însă nu şi părinţii lor.

Ala Fodor, directoarea Centrului „Cris Cultum”, spune că reuşitele copiilor care frecventează instituţia îi dă puteri să lupte pentru existenţa de mai departe a acestuia. „Suntem doar trei persoane angajate. Centrul a fost construit cu susţinerea germanilor. Însă finanţatorii vin şi pleacă. Acum, nu avem bani ca să achităm strict necesarul, măcar serviciile comunale. Doamna Buliga a fost de trei ori la noi, dar a spus că toate cheltuielile trebuie să şi le asume primăria”. Fodor ne-a relatat că, prin multă insistenţă, a reuşit să convingă consiliul local să aloce 6 mii de lei pentru încălzirea centrului. „Ce vom face mai departe? Speranţa moare ultima”, a menţionat Fodor.

Ala Fodor, directoarea Centrului „Cris Cultum”, spune că reuşitele copiilor care frecventează instituţia îi dă puteri să lupte pentru existenţa de mai departe a acestuia. „Suntem doar trei persoane angajate. Centrul a fost construit cu susţinerea germanilor. Însă finanţatorii vin şi pleacă. Acum, nu avem bani ca să achităm strict necesarul, măcar serviciile comunale. Doamna Buliga a fost de trei ori la noi, dar a spus că toate cheltuielile trebuie să şi le asume primăria”. Fodor ne-a relatat că, prin multă insistenţă, a reuşit să convingă consiliul local să aloce 6 mii de lei pentru încălzirea centrului. „Ce vom face mai departe? Speranţa moare ultima”, a menţionat Fodor.

„Eugen ştie să scrie doar două litere – „m” şi „a” – dar să vedeţi ce memorie are. Dacă îi spun de cu seară că trebuie să-mi amintească ceva dimineaţa, primul lucru care îl face când se trezeşte îmi spune ceea ce l-am rugat. O mătuşă i-a promis un papagal. Acum nu mai vrea să discute cu ea la telefon, pentru că nu i-a adus papagalul. Acum, dacă aţi promis că veţi veni la Centru pe 25 decembrie, vă asigur că în fiecare zi mă va întreba despre acest lucru”, ne atenţionează Tatiana.

foto8

Familia Cebotari

Mai mult, Eugen a pregătit deja o scrisoare pentru Moş Crăciun în care îl pune la curent pe „bătrân” că îl aşteaptă de un an şi pentru că a fost un copil ascultător şi a învăţat lucruri bune şi frumoase l-a rugat să-i pună sub pomul de Crăciun un simplu „CD” cu muzică. Iar nouă ne şopteşte la ureche că îşi doreşte nespus de mult un papagal. „Au trecut 20 de ani de când mătuşa i-a promis să-i facă acest cadou”, ne spune aşa ca să nu fie auzit de fiu, tatăl băiatului.

Primii spiriduşi

În timp ce toţi copiii se gândesc ce să-i scrie Moşului, doar Mariana, o fetiţă de nouă ani, îşi ascunde ochii după palme. „E nepoţica mea. Până la patru anişori a fost foarte activă, însă tatăl ei, probabil, a speriat-o. De atunci nu mai vorbeşte. Am dat-o la şcoală, dar a mers trei zile şi nu mai vrea. La centru mai vorbeşte cu doamnele de aici, dar acasă nu scoate un cuvânt”, ne spune bunica fetiţei.

Mariana îşi ascunde privirea

Mariana îşi ascunde privirea

Copila nu se lasă convinsă să-i facem o poză. Mânuţele puse peste ochi o face parcă să se simtă invizibilă. „Ne-a luat ceva timp ca să o integrăm în echipa noastră. Iniţial, se ascundea pe sub mese. Cu alţi copii comunică, cu maturii însă mai puţin”, ne explică directoarea Centrului „Cultum”, Ala Fodor.

Reuşim totuşi să prindem privirea senină al acestei fetiţe. Ochii ei albaştri care nu mai au încredere în cei mari vorbesc despre tragediile prin care a trecut la o vârstă fragedă. Urmează să-i spună doamnei Fodor ce doreşte să-i aducă Moşul, iar nouă nu ne rămâne decât să încurajăm oamenii mărinimoşi să aprindă o sclipire de speranţă în privirile acestor copii.

Sergiu: „Sunt mândru pentru fiul meu”

Sergiu: „Sunt mândru pentru fiul meu”

Începând cu ediţia de vineri, JURNAL va publica scrisorile emoţionante adresate Moşului. Împreună le vom citi, împreună vom zâmbi şi vom plânge, pentru ca, în cele din urmă, pe 25 decembrie curent, să mergem împreună la Centrul care găzduieşte aceşti copii deosebiţi şi să le facem o adevărată sărbătoare.

Ne bucură faptul că, deşi campania „Scrie-i Moşului” este doar la început, dansatorii din trupa „Just Friends” au acceptat să le pregătească un show excepţional pentru eroii campaniei. Te poţi asocia şi tu, formează 069456968 şi spune cu ce ne poţi ajuta. Sacul Moşului trebuie umplut cu dulciuri şi cadouri pentru fiecare copil. Şi încă ceva, dacă îl întâlniţi pe Moş Crăciun, amintiţi-i că Eugen aşteaptă de 20 de ani un papagal.

Obiectele confecţionate de copiii cu dizabilităţi de la centrul „Cris Cultum”

Obiectele confecţionate de copiii cu dizabilităţi de la centrul „Cris Cultum”

 

 

 

The following two tabs change content below.