Sclavii din puşcărie

ABUZ // Cum funcţionează „business-ul” în sistemul penitenciar din RM

Zilnic, 19 deţinuţi din Penitenciarul nr. 4 din Cricova fac 12 kilometri pe jos prin mină pentru a avea posibilitatea de a-şi reduce termenul de privaţiune de libertate. O zi lucrată în mină este echivalentul a trei zile petrecute în afara acesteia. „E foarte greu să realizăm planul care ni se cere. Prin urmare, ne alegem doar cu munca. De salariu nu mai vorbim”, spun deţinuţii nemulţumiţi. Surse din cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP), în subordinea căruia se află ÎS „Sarmat”, susţin că datoriile salariale faţă de deţinuţi sunt rezultatul unor contracte dubioase încheiate de actuala administraţie a întreprinderii de stat.

Iana ZMEU

Făină de calcar vândută la preţ mizer, tractor casat ca fier uzat, drum reparat doar de dragul ochilor sunt doar câteva din acţiunile „inexplicabile” ce ar putea duce la falimentul întreprinderii de stat ÎS „Sarmat” care, în pofida veniturilor ce se majorează pe an ce trece, înregistrează pagube practic la toate capitolele, în special la salarizarea angajaţilor, dintre care 19 sunt deţinuţi ai Penitenciarului nr. 4 din or. Cricova.

Fostul director al întreprinderii consideră că Ianuş Nogai, actualul administrator, a fost numit în funcţie cu un singur scop: „El vrea să falimenteze întreprinderea ca aceasta să poată fi vândută la un preţ redus, ca o întreprindere neprofitabilă”, explică Nicolae Oloer, fostul director al ÎS „Sarmat”.

Oloer spune că nu-i vine a crede ochilor că întreprinderea care avea un profit de peste două milioane de lei în 2008 abia reuşeşte să achite o parte din datoriile salariaţilor care, pe moment, constituie peste 230 mii de lei, întreprinderea înregistrând pagube de aproximativ 1,5 milioane de lei. De asemenea, Oloer recunoaşte că la insistenţa unor persoane din conducerea departamentului, numele cărora a refuzat să le spună, a vândut şi el făină de calcar la preţ de 10 lei tona, deşi preţul de cost al acesteia este de câteva ori mai mare.

„Atunci când am încercat să mă revolt, am fost dat afară din funcţie şi tot atunci a fost numit Ianuş Nogai director al întreprinderii”, spune indignat Oloer. „Datoriile salariale faţă de deţinuţi sunt rezultatul unui singur lucru – şeful actual a încurcat buzunarul statului cu cel al tatălui”, a adăugat acesta.

Hai, băieţi, la treabă!

Miercuri, 7 septembrie, am fost într-o vizită în mina ÎS „Sarmat” pentru a vorbi cu deţinuţii angajaţi la lucrările din mină. Deşi unii au spus, aşa ca să audă inginerul-şef, că li se achită salariul la timp, alţii mi-au şoptit că nu au mai văzut bani de patru luni. „De când a venit Ianuş în funcţie, nu ne-au achitat salariile şi timp de jumătate de an. Lucrăm pe degeaba. Dar şşş…, să nu audă şeful”, spune deţinutul Gheorghe. Condamnaţilor le este frică să se revolte, deoarece în orice moment ar putea fi lipsiţi şi de această posibilitate care presupune reducerea termenului de privaţiune de liberate, fiind luate în calcul zilele lucrate în mină. „Asta dacă îndeplinim planul de producere, dar rar când reuşim. Nu volumul de lucru este mare, tehnica cu care lucrăm este foarte veche”, explică deţinuţii. Pentru minerii condamnaţi a fost o adevărată surpriză când, imediat după plecarea reporterului de la JURNAL, li s-a achitat salariile pentru lunile mai şi iunie. Contactat, şeful întreprinderii ne-a asigurat că va achita treptat toate datoriile salariale, însă s-a arătat extrem de nedumerit: „Ce are JURNAL de Chişinău cu întreprinderea noastră şi cu Liormaxul?”.

20 de lei pentru o tonă de făină de calcar

Deşi preţul de cost al făinii de calcar, calculat pentru luna mai de către direcţia producere a DIP, este de 83 de lei tona, iar inginerul-şef al ÎS „Sarmat” a menţionat că preţul acesteia este de aproximativ de 42 lei tona, întreprinderea a încheiat cu SRL „Liormax” un contract de vânzare-cumpărare, conform căruia „Sarmat” va livra către cumpărător o cantitate prealabilă de 15 mii de tone la preţul de 20 de lei tona, contract semnat pe 1 ianuarie 2010 şi valabil până la 31 decembrie 2011. Am contactat şi „Liormaxul” pentru a vedea cu cât este vândută moluza cumpărată cu 20 de lei tona. „Dacă aveţi nevoie pentru reparaţia casei, făina de calcar este la 420 de lei pentru o tonă”, mi-a răspuns reprezentanta „Liormax”.

Potrivit unor surse din cadrul DIP, care au solicitat anonimatul, legătura dintre SRL „Liormax”, ÎS „Sarmat” şi unele persoane din funcţii decisive ale DIP poate fi explicată foarte uşor. „Ianuş Nogai este cumătrul şefului direcţiei juridice a DIP, iar acesta la, rândul său, este cumătrul şefului direcţiei financiare, fratele căruia a lucrat contabil-şef la „Liormax”. „Astfel ar putea fi explicate activităţile frauduloase, care pot avea loc doar cu acordul persoanelor cu funcţie decisivă”, explică angajatul DIP.

În acelaşi timp, actualul director al ÎS „Sarmat” susţine că moluza „nu are preţ” şi explică: „Preţul făinii de calcar poate varia în funcţie de cheltuielile la extragerea acesteia.  Moluza nu costă 80 de lei. Preţul ei poate fi şi 40, şi 42, şi 50”, a încercat să se îndreptăţească Nogai. Directorul SRL „Liormax” a confirmat că fratele şefului direcţiei financiare a DIP-ului a lucrat contabil la această firmă. „Unde-i Igor Afteniuc? Nu ştiu. Îl caut şi eu de ceva timp şi nu pot da de el”, a menţionat Vasile Ţigănescu, directorul Liormax.

„Tractorul a fost casat de fosta conducere a DIP”

Multe semne de întrebare trezeşte şi tractorul model T-130 care, deşi a fost casat ca fier uzat, poate fi văzut executând lucrări pe unele şantiere. „Până la plecarea mea, unii agenţi economici îmi propuneau 16 mii de euro pentru acest tractor. Am fost şocat când am auzit că a fost vândut ca fier uzat pentru 16 mii de lei”, spune Nicolae Oloer, fostul director ÎS „Sarmat”. Nogai se şterge pe mâini spunând că „tractorul a fost casat la zero de fosta conducere a departamentului. Eu am calculat preţul lui ca fier uzat, 1 leu pentru un kg, astfel a fost vândut cu 16 mii de lei”.

Cu toate acestea, pe numele actualului director au fost intentate două dosare penale – unul pe marginea tractorului casat şi altul cu privire la făina de calcar vândută la un preţ mizer, lucru confirmat de şeful direcţiei producere din cadrul DIP, în subordinea căreia se află toate întreprinderile DIP. „Activitatea întreprinderii respective este verificată minuţios. Se vor lua toate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea situaţiei”, a declarat Adrian Burduja, şeful direcţiei producere. Însă problemele deţinuţilor mineri nu se reduc la lucrul în mina de calcar. La suprafaţă condamnaţii sunt, după cum spun ei, „înrobiţi” la lucrări de construcţie.

„Nu mai putem suporta! Suntem robi!”

De la 7 dimineaţa până la 15 după-amiază, deţinuţii lucrează în mină ca ulterior, având la dispoziţie o singură oră pentru odihnă, să fie duşi la lucrările de reparaţie a unui bloc preconizat pentru colaboratorii Detaşamentului cu Destinaţie Specială „Pantera”. „Suntem 20 de condamnaţi aflaţi la resocializare. Suntem obligaţi să reparăm acest bloc. Se comportă ca cu nişte robi cu noi. Lucrăm uneori până noaptea târziu. Până şi şefului Penitenciarului nr. 4 i se face milă de noi, mai ales că el ştie că noi lucrăm dis-de-dimineaţă în mină”, povesteşte Alexandru.

Potrivit deţinuţilor, administraţia puşcăriei nu poate să întreprindă măsuri pentru că ordinele vin de sus „de la departament”. „Este acolo un şef, nu-mi amintesc prenumele, dar ştiu că numele lui e Casian. E o persoană foarte autoritară. Se comportă cu noi inuman. Nu putem nici măcar să ne revoltăm, deoarece ne-au spus că ne vor întoarce înapoi în puşcărie unde vom sta mult şi bine. Ne este frică, dar în acelaşi timp vrem să se facă dreptate”, spune disperat deţinutul. Contactat de JURNAL, Grigore Casian, şeful direcţiei logistică a DIP, a spus iniţial că la lucrările de reparaţie lucrează chiar colaboratorii detaşamentului ca mai târziu să recunoască că într-adevăr la aceste lucrări sunt antrenaţi şi deţinuţii din Penitenciarul nr. 4 de la Cricova. „Pentru lucru nu li se achită bani şi nici din termen nu li se reduce”, a menţionat Casian.

Deţinuţii spun supăraţi că pentru că au lucrat o lună şi jumătate le-a fost anexată la dosar o mulţumire din partea departamentului, dar „şşşş…, să nu audă şeful”.