Schimbarea fără schimbare

După cum se menţionează în nota redacţiei prin care am fost invitaţi la discuţie, subiectul în cauză este controversat. Editarea manualelor din bani publici va rămâne, credem, un subiect controversat cel puţin atât timp, cât nu se va asigura transparenţa procesului decizional de evaluare.

În caz contrar, fiecare va trage la turta lui, după cum s-a creat impresia în urma citirii articolelor semnate de M. Ciobanu (editura Ştiinţa) şi, respectiv, de A. Vidraşcu (editura Litera). Atacul la persoană, tonul ironic şi pe alocuri ofensator creează impresia că lupta se dă între doi editori de manuale. Or, lucrurile nu stau chiar aşa. Nu susţin nici opinia domnului Ciobanu, nici pe cea a domnului Vidraşcu. Dar sunt şi eu „contestatar”. Nu am depus contestaţia în scopul de a fi declarat învingător şi nici, Doamne fereşte, de a lăsa şcolile fără manuale. Doresc o schimbare. Cu regret, ea încă nu s-a produs. Voi încerca să mă explic.

Editura Epigraf a participat în cadrul ofertei de licitaţie publică nr. 1439/09, organizată de Ministerul Educaţiei la 10 februarie 2010, cu trei manuale: de limbă franceză şi de informatică, ambele pentru clasa a 12-a, de artă plastică pentru clasa a 7-a. În urma evaluării efectuate de către Consiliul Naţional pentru Aprobarea Manualelor, oferta Editurii Epigraf a fost respinsă în toate trei cazuri. Este straniu că la limba franceză rezultatele primei evaluări au fost anulate şi anunţată o reevaluare. Nu a fost oferită nicio explicaţie în acest sens. În final, şi acest manual a fost declarat perdant. Ne-am adresat cu rugămintea ca oferta noastră să fie reevaluată. În cele ce urmează vom prezenta argumentele care, după părerea noastră, îndreptăţesc o asemenea adresare.

Atât manualul de informatică, cât şi cel de limba franceză sunt utilizate de câţiva ani în instituţiile de învăţământ. În această situaţie apare următoarea întrebare: de ce imaginea de pe teren a acestor manuale nu corespunde cu rezultatele finale ale evaluării ministerului?

O altă întrebare ar fi: de ce rezultatele evaluării (nu numele evaluatorilor, ci rezultatele argumentate referitor la punctajul acordat) au un caracter secret? Citez ad litteram din răspunsul dat de viceministrul Educaţiei, dna Tatiana Potlog: „În cadrul evaluării pentru selectarea ofertelor de manuale, la prima etapă, experţii nu scriu avize asupra manualului. Aşa-numitul „aviz” de fapt este argumentarea expertului asupra punctajului acordat pentru criteriile de evaluare şi deci ele nu pot fi date editurilor”. Dar de ce? E oare cumva secret de stat? Punctajul ar trebui afişat pe site-ul ministerului, deoarece funcţionarii sunt publici şi banii alocaţi pentru editarea manualelor sunt, de asemenea, publici. Manualul concurent de limbă franceză depăşeşte cu 172.200,0 lei suma ofertată de editura Epigraf. Diferenţa de punctaj la capitolul preţ care poate fi depăşită de manualul stabilit învingător doar dacă obţine la toate celelalte criterii ale evaluării nota 10, iar cel perdant – note de 5 şi 6. Aşadar, dorim să ştim de ce autorii şi editurile nu pot beneficia de rezultatele evaluării. Transparenţa punctajului are o dublă semnificaţie, pe de o parte, asigură obiectivitate, iar pe de alta, este un ajutor în perfecţionarea manualelor pe viitor.

Nu pretind că manualele ofertate de noi trebuia să fie declarate învingătoare. Pretind la o evaluare obiectivă, adică bazată pe criterii ştiinţifice clar formulate, la o transparenţă inerentă oricărui proces de achiziţie publică, la respect reciproc, adică la schimbare.

Pe data de 3 iunie am fost convocaţi la o şedinţă organizată de Agenţia Achiziţii publice la care a fost examinată contestaţia depusă privind rezultatele licitaţiei. Au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei responsabili de desfăşurarea licitaţiei în cauză. Ne-am convins de lipsa totală a transparenţei evaluărilor şi deciziilor luate. Este sfidător faptul că nu cunoaştem punctajul oferit pentru cele cinci criterii de evaluare sau, cel puţin, câte puncte am obţinut la componenta calitate. De ce este ţinut în secret acest punctaj? În opinia noastră, ar fi corect şi important să cunoaştem argumentarea punctajului respectiv: care sunt considerentele în baza cărora au fost punctate cu anumite note criteriile de calitate. Nu-mi rămâne decât să presupun că argumentele nu rezistă sau nu există şi tocmai de aceea poartă un caracter secret. Acest „tabu” se află însă în contradicţie cu art. nr. 22 Informarea ofertanţilor din Legea privind achiziţiile publice.

La şedinţă s-a vorbit şi despre vulnerabilitatea licitaţiilor precedente. Ne-am indignat cu toţii de deciziile anterioare, în urma cărora manuale cu ofertă financiară mai mare cu sute de mii de lei decât cea a concurentului au fost declarate învingătoare. În timp, unele s-au dovedit a fi mai puţin reuşite decât manualele perdante, preferate de unii profesori. Acum nu e cazul să ne indignăm? De altfel, se formează impresia că oferta financiară, indiferent de mărimea ei, nu contează. La aceste exemple a urmat replica reprezentanţilor ministerului: evaluatorii sunt şi ei oameni şi pot greşi. În acest context, urmează să aflăm dacă la această licitaţie au fost evitate greşelile evaluatorilor. Procedura a fost aceeaşi ca şi la licitaţiile trecute. Mai apare o întrebare: există oare persoane cărora le convine acest mecanism al evaluării şi stabilirii ofertelor învingătoare? Mecanismul funcţionează din 1998, este supercentralizat, supersecretizat şi dispune de dreptul de a lua decizii de utilizare a banilor publici, fără a le argumenta. În mod paradoxal, persoanele responsabile de organizarea şi desfăşurarea licitaţiei recunosc vulnerabilitatea procesului de evaluare, dar nu întreprind nimic ca să-l amelioreze.

În urma acestei şedinţe am conştientizat că, de facto, contestaţiile n-au dreptul la examinare. Motivul este unul singur: n-am admis şi nu vom admite precedente. Cunosc cazuri când oferta financiară învingătoare a devansat ofertele perdante cu aproape 700.000 lei. Chiar şi atunci s-a pus preţ exclusiv pe calitate, oferta financiară fiind neglijată. La şedinţă a mai fost invocat un argument al rezultatelor păguboase ale contestaţiilor: din cauza acestor contestaţii s-a stopat lucrul asupra manualelor (tuturor!) şi elevii vor începe anul de învăţământ fără ele. De ce oare? Termenul de prezentare a contestaţiilor a expirat mult timp în urmă. Aşadar, majoritatea contractelor pot fi încheiate, iar în baza lor pregătite şi editate manualele în cazul cărora nu există nicio situaţie conflictuală.

În situaţia creată, putem presupune că gusturile subiective, relaţiile personale şi de alt gen influenţează selecţia manualelor ce vor fi utilizate în instituţiile de învăţământ. Din acest motiv, considerăm absolut necesară stabilirea în regulament a unui mecanism de asigurare a obiectivităţii şi competenţei evaluărilor. Avem ferma convingere că transparenţa este factorul determinant al acestui proces.

Un alt aspect al problemei vizează manualele de alternativă, care ar trebui încurajate şi susţinute, parţial, financiar. În condiţiile actualului Regulament, manualele de alternativă vor dispărea din cauza resurselor financiare limitate ale elevilor, a stabilirii suportului didactic şi a examenelor în baza manualului câştigător. Astfel, este monopolizat conţinutul învăţământului. Revenim la timpurile sovietice, când exista un singur manual în spaţiul URSS. Trebuie să recunoaştem că în perioada 1991-2001 existau mai multe manuale de alternativă decât în prezent.

Formula cea mai reuşită în organizarea unei licitaţii ar fi acceptarea manualelor de alternativă şi stabilirea tirajului de către instituţiile de învăţământ. Urmează să fie descentralizată formula repartizării fondului extrabugetar: să decidă contribuabilii cum doresc să-şi repartizeze resursele financiare – pentru manuale impuse centralizat (deseori foarte scumpe) sau/şi manuale de alternativă.

Nu dorim să punem la îndoială competenţa comisiei de evaluare, dar, oricât de competenţi ar fi membrii ei, nu credem că e bine ca doar trei persoane să decidă, în baza unor criterii prea generale şi ambigue, după ce manual va studia o ţară întreagă în viitorii cinci ani.

Mai sperăm în schimbare.

Directorul editurii Epigraf,
Oleg Bujor

P.S. În urma contestaţiei noastre, am fost informaţi de către Agenţia Achiziţii Publice despre faptul că aceasta a solicitat Ministerului Educaţiei, prin intermediul a două scrisori la interval de 13 zile una de cealaltă (10.06.2010 şi respectiv 23.06.2010), revizuirea deciziei grupului de lucru în strictă conformitate cu cerinţele documentelor de licitaţie şi prevederile legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice. Lipsa unui răspuns din partea Ministerului Educaţiei până la ora actuală ne determină să insistăm: oferta câştigătoare în cazurile contestate de editura Epigraf a fost declarată în baza scorului general (punctajul acumulat) sau a altor criterii?

O.B.