„Scăpaţi de corupţie, pentru că e singura cale spre progres”

TENIS CU MOLDOVENI // Interviu cu Tony Hawks, autorul cărţii „Tenis cu moldoveni”

Are 50 de ani şi este un aventurier incurabil. A făcut turul Irlandei cu un frigider pentru a câştiga un pariu, apoi au mai urmat altele două. Datorită unuia din ele a ajuns şi în Moldova, în 1998, ţară despre care nu ştia nimic pe atunci, dar pe care a îndrăgit-o. Tony Hawks este unul dintre puţinii scriitori străini care au scris despre Moldova. Cartea „Tenis cu moldoveni” a devenit bestseller în Marea Britanie şi una din puţinele surse din care britanicii pot afla ceva despre R. Moldova. Varianta românească a acestei cărţi a fost editată de Editura „Cartier”. O parte din venitul obţinut din vânzarea cărţii a fost donat pentru deschiderea centrului „Hippocrates” pentru copiii cronic bolnavi din familii vulnerabile. În această primăvară, Tony a revenit în Moldova, de această dată pentru a realiza filmul „Tenis cu moldoveni”, după cartea omonimă.

Deşi aţi descris în cartea „Tenis cu moldoveni” de unde a pornit totul, aş vrea să îmi mai povestiţi o dată istoria cu acel pariu. De ce anume Moldova, de ce echipa de fotbal şi de ce tenis?

Într-o zi, mă aflam în compania unui prieten de-al meu, scriitor şi umorist şi el, ne uitam la meciul de fotbal dintre Anglia şi Moldova. Cred că era prin 1997. Meciul nu era foarte interesant, ne plictiseam şi am început să vorbim despre diferite lucruri. Eu am jucat tenis dintotdeauna, iar prietenul meu ştia asta şi a zis ceva de felul: „Tot spui că joci tenis şi că te pricepi, dar eu nu prea cred că eşti chiar atât de bun”. Eu l-am contrazis, desigur, iar el a spus aşa, într-o doară: „Pun pariu că nu eşti suficient de bun ca să îi baţi pe toţi fotbaliştii la care ne uităm acum”. Era un pariu tâmpit, pentru că în Anglia niciun fotbalist nu ar fi acceptat să joace tenis cu mine. Din acest motiv, am ales naţionala Moldovei, iar prietenul meu a zis că, dacă îi bat pe toţi, el va cânta imnul Moldovei în pielea goală pe o stradă din Londra.
Mi-a plăcut ideea. Abia finisasem aventura precedentă – am mers cu un frigider de-a lungul şi de-a latul Irlandei ca să câştig un pariu. Scrisesem cartea, care începea să aibă succes, iar editorul meu îmi propusese să mai scriu una. I-am povestit despre acest nou pariu şi i-a plăcut şi lui ideea, dar, din start, a încercat să mă convingă să renunţ la Moldova în favoarea unei ţări mai cunoscute. Totuşi am decis să las totul aşa cum s-a întâmplat.

Nu ştiam nimic despre Moldova

– Ce ştiaţi despre Moldova la acel moment?

Absolut nimic. După ce am făcut pariul, m-am uitat pe harta pe care o aveam, să văd unde se află această ţară.

La ce v-aţi gândit când aţi realizat că trebuia să mergeţi atât de departe, într-o ţară din Europa de Est, fostă republică a URSS?

Nu fusesem niciodată în această zonă, aşa că eram foarte curios. Îmi dădeam seama că nu avea să fie o experienţă uşoară, dar era mai interesant aşa.

Cum au reacţionat prietenii şi rudele dvs. când au aflat ce aveaţi de gând să faceţi?

Ei ştiau deja că sunt un pic excentric. Când i-am spus impresarului meu, nu se putea opri din râs. A zis că, de data asta, chiar mi-am ieşit din minţi. Cartea „Tenis cu moldoveni” s-a vândut destul de bine. Când a apărut, în 2000, era practic unica sursă din care britanicii puteau afla despre Moldova. Şi sper că, după ce vom lansa filmul, Moldova va deveni şi mai cunoscută.

Aveţi deja experienţa filmului după prima carte, „În jurul Irlandei cu un frigider”. Spuneţi-mi mai multe despre filmul pe care îl veţi filma în Moldova.

E un proiect destul de interesant. Am filmat „În jurul Irlandei cu un frigider” anul trecut, puteţi vedea trailerul pe www.roundirelandwithafridge.com. Încă nu ştiu dacă va avea succes, pentru că va fi lansat abia în acest an, puţin mai târziu. M-am jucat pe mine. La lansarea postului Jurnal TV, l-am întâlnit pe Mikolaj Jaroszewicz, operatorul polonez care a luat un Oscar pentru filmul de scurt metraj „Peter and the wolf”. I-am povestit despre acest proiect al meu, a citit scenariul şi a fost foarte entuziasmat. Vrem să facem filmul „Tenis cu moldoveni” cât mai bun, cu investiţii minime. Am adunat nişte bani şi mi-au dat şi nişte prieteni, dar e un proiect sută la sută caritabil. Vrem să oferim ceva, nu căutăm un profit.

Aţi jucat atunci tenis cu 11 fotbalişti. Intenţionaţi să îi adunaţi pe toţi pentru filmări, aţi vorbit cu ei deja?

Pentru acest film avem nevoie de fotbalişti tineri, între 20 şi 22 de ani. Din acest motiv, nu vom filma cu fotbaliştii cu care am jucat atunci, dar îi vom ruga să ne ajute la filmări. De altfel, mă întâlnesc uneori, când vin în Moldova, cu Ion Testemiţanu. Fiica lui joacă tenis, poate ar trebui să joc cu ea. (Râde.) Cu altcineva nu am mai vorbit. Singurul contact pe care l-am avut cu ei a fost un salut, apoi mergeam la alt capăt al terenlui, jucam şi ne luam rămas-bun.

Aţi ales deja echipa care va lucra la film? Vor fi moldoveni sau veţi aduce specialişti englezi?

Majoritatea vor fi moldoveni. Am găsit un producător bun aici, Valentina Iusuphodjaev. Pe perioada filmărilor, voi fi şi eu aici, aşa că mă veţi vedea mai des. (Râde.) Vom filma aici în perioada mai-iunie, apoi va trebui să mergem şi în Israel, cam pentru o săptămână. Cred că filmul va fi lansat pe parcursul anului 2011.

Moldovenii au devenit mai deschişi

Au trecut mai bine de zece ani de la prima dvs. vizită în Moldova. S-au schimbat lucrurile şi oamenii de aici?

Cea mai evidentă schimbare sunt clădirile noi care au apărut între timp. Au apărut şi mai multe localuri în stil european. Pe atunci, singurul local de acest fel era cafeneaua „Green Hills Nistru”. În 1998, oamenii nu prea ieşeau în oraş, mai degrabă mergeau în vizită unul la altul. Astăzi, moldovenii sunt mai deschişi, mai comunicabili, deşi încă nu au scăpat definitiv de problemele care li se citesc pe faţă. Încă e dificil pentru ei, pentru că, deocamdată, au doar promisiuni. Dar uneori trebuie să treci printr-o situaţie dificilă înainte ca lucrurile să se îmbunătăţească.

Ce vă place cel mai mult în Moldova? Aveţi mâncare preferată sau un local preferat?

Îmi plac moldovenii, pentru că sunt primitori şi calzi. Îmi place să vizitez Orheiul Vechi şi să merg pe jos prin Chişinău. Îmi place vinul şi coniacul. Şi mâncarea îmi place, deşi nu pot spune că am un fel de mâncare preferat. Încă nu am fost în sudul Moldovei, aş vrea să merg la Purcari.

Aveţi un mesaj pentru moldoveni?

Oamenii care locuiesc în ţări ca Moldova privesc spre ţările dezvoltate din Vest şi se întreabă de ce la ei nu e la fel. Dar adevărul e că acolo e la fel de rău, doar pare mai bine. Experienţele pe care le-am avut m-au învăţat că nu contează unde eşti, ci ce se petrece în mintea şi sufletul tău. Şi cred că acesta e mesajul pe care aş vrea să-l transmit prin ceea ce fac. Aş vrea să devin un ambasador al dăruirii, pentru că asta nu se întâmplă foarte des, deşi să oferi te face fericit, pentru că vezi bucuria pe faţa cuiva şi primeşti energia lui pozitivă.

În Moldova, oamenii sunt foarte tentaţi de valorile materiale pe care le avem în Vest – un apartament mare, un televizor cu ecran plat, un automobil luxos. Dacă începi să faci mulţi bani şi îţi creezi un stil de viaţă sofisticat, cu maşină scumpă şi copii la şcoală privată, nu vei mai fi în stare să iei deciziile potrivite. Oamenii iau decizii greşite pentru că nu vor să renunţe la lucrurile pe care le au. E o nebunie care va distruge planeta într-o zi dacă nu vom avea grijă. Cred că avem nevoie să ne trezim şi să conştientizăm valorile simple. Aşadar, păstraţi lucrurile simple şi scăpaţi de corupţie, pentru că e singura cale spre progres.

Întotdeauna m-au atras aventurile

Ştiu deja destul de multe despre activitatea dvs. în Moldova, dar nu ştiu aproape nimic despre dvs. Aşadar, cine este Tony Hawks?

Sunt, cu siguranţă, bărbat, să începem de la asta. (Râde.) Unii ar spune că sunt un pic excentric, pentru că nu am făcut cam nimic din ceea ce au făcut majoritatea oamenilor care au ajuns la vârsta mea. Nu m-am însurat şi nu am copii, deşi îmi plac copiii şi nu exclud că o să-i am într-o zi. Sunt atât de interesat de viaţă, de oameni şi de lucruri, încât nu simt nevoia să mă stabilesc într-un loc. Asta s-ar putea întâmpla într-o zi, dar întotdeauna m-au atras aventurile. Aşa mă simt bine, îmi place că învăţ ceva tot timpul. E adevărat că au fost momente când m-am întrebat de ce sunt aşa. Rudele îmi spun: „Te iubim şi ne bucurăm pentru tine. Când ai de gând să-ţi faci o familie?”. Dar asta parcă nu e pentru mine.

Poate, după vreo două luni în Moldova, vă căsătoriţi cu o moldoveancă.

Nu exclud această posibilitate. Dar eu nu sunt sigur că mă voi căsători vreodată. Parcă nu are sens pentru mine să faci cuiva o promisiune pe care nu poţi fi sigur că o vei putea respecta. Mi se pare mai corect să spui: „Pe moment, mi se pare că eşti persoana potrivită pentru mine, cu care aş putea să îmi petrec restul vieţii. Dar dacă într-o zi vei dori să mă părăseşti ca să fii mai feiricită, atunci fă-o. Şi eu voi face la fel”. Tot e un fel de promisiune, dar una mai corectă. Şi dacă avem o familie, cred că tot ar trebui să stabilim ce vom face în momentul în care nu vom mai fi fericiţi împreună. În relaţii, oamenii spun că vor ca celălalt să fie fericit, dar, de fapt, vor ceva unul de la celălalt. Multe relaţii nu durează, pentru că se bazează pe „vreau ceva de la tine”, dar ar trebui să se bazeze pe „am multe să-ţi ofer”.

Cum îşi câştigă existenţa Tony Hawks?

Apar destul de des la radio, în talk-show-uri. Am fost prezentator TV pentru multe emisiuni şi am făcut „stand-up comedy”, prezentări de 30-45 de minute. Acum le fac tot mai rar, pentru că vreau să mă ocup de celelalte proiecte ale mele. Am un anumit venit din vânzarea cărţilor mele, nu e foarte mult, dar e suficient. Am un apartament în Londra pe care îl dau acum în chirie.

Mai urmează vreun pariu?

Pariurile nu sunt o chestie planificată. După experienţa din Moldova, am mai făcut un pariu că aş putea lansa un hit în Albania. Despre această aventură am scris în cartea „One Hit Wonderland”. M-am gândit că e suficient. Apoi mi-am cumpărat o căsuţă în Franţa şi am scris o carte despre asta. Acum mi-am cumpărat o barcă pentru a naviga pe râu. Mi-ar plăcea să fac o călătorie cu barca pe Themsa şi să scriu o carte despre asta. Toată lumea se grăbeşte undeva, aşa că ar fi frumos să mă pot lăsa dus de apele line ale râului.

Interviu realizat de Irina Tribusean

The following two tabs change content below.