„Sărăcia creează riscuri pentru securitatea economică și națională”

Interviu cu Tatiana Lariușin, expert al IDIS „Viitorul”, coordonator al Agendei Naționale de Business

lariusin1

Sărăcia este problema pe care trebuie să o rezolvăm cât mai urgent, dacă vrem să rămânem stat. Sărăcia înseamnă probleme de securitate națională, risc pentru existența R. Moldova ca stat suveran. Iar asigurarea securității statului este obligația nemijlocită a președintelui statului. De această părere este expertul IDIS „Viitorul”, Tatiana Lariușin, coordonator al Agendei Naționale de Business (ANB), platformă din care fac parte aproape 40 de asociații ale oamenilor de afaceri din R. Moldova. Care sunt problemele businessului din R. Moldova și cum ar putea viitorul președinte, ales direct de cetățeni în această toamnă, să contribuie la rezolvarea acestora, aflați din interviul de mai jos.

– Stimată Doamnă Lariușin, R. Moldova are faima de „cea mai săracă țară din Europa”. Iar sărăcia este un indicator al stării businessului unei țări. Oamenii de afaceri din R. Moldova, cu care aveți numeroase discuții, inclusiv în cadrul ANB, ce spun, care sunt cele mai mari probleme ale businessului moldovenesc?

Sărăcia este problema pe care trebuie să o rezolvăm cât mai urgent, dacă vrem să rămânem stat mai departe. Deoarece sărăcia înseamnă și probleme de securitate națională, risc pentru existența R. Moldova ca stat suveran. Este regretabil că cele mai grave probleme cu care se confruntă oamenii de afaceri continuă să fie cele pe care noi ar fi trebuit deja să le fi depășit. Tradițional, este vorba de problemele de corupție . În plus, a apărut o problemă foarte gravă pentru sectorul corporativ, privat – cea a protejării proprietății, a dreptului asupra proprietății.
Avem un stat corporatist în cea mai proastă interpretare – oamenii de afaceri, oligarhii, au venit în spațiul politicilor publice nu pentru a rezolva problemele societății, dar pentru a-și rezolva interesele. Atacul raider, încălcarea drepturilor proprietarilor etc. au revenit în prim-plan. Acum, nu mai dai mită unui judecător anume, dar trebuie să cumperi toată instanța ca să rezolvi problema.

– Dacă suntem săraci, businessul clachează, este incapabil să dezvolte afaceri care ar oferi locuri de muncă și ar fi sursă sigură de venituri în bugetul național. Sau businessmenii sunt împiedicați de politicile autorităților să facă afaceri?

În societate există niște stereotipuri legate de oamenii de afaceri, create încă în anii ’90, când am trecut dintr-un sistem în care nu erau antreprenori într-unul cu economie privată, după modele liberale. Un efect al acestei tranziții, pe care nu o mai terminăm, este promovarea unei imagini negative despre antreprenori – că ar fi afaceriști, fățarnici, hoți etc.

Dar oamenii de afaceri sunt cei care lucrează câte 16–18 ore pe zi, își asumă riscuri acolo unde alții nu se implică, vin cu inovații, își asumă responsabilități, inclusiv de a angaja oameni și a le plăti salarii. Oamenii cu inițiative antreprenoriale sunt oameni deosebiți, de fapt. Şi ei fac parte din societatea civilă. Asociațiile oamenilor de afaceri, probabil, sunt puntea dintre societate, dintre sectorul corporativ și stat.

Și aceste relații dintre stat și antreprenor nu trebuie neapărat să fie o confruntare, un război. Dimpotrivă, exemplul țărilor dezvoltate arată că, prin construirea unui dialog public-privat în privința anumitor proprietăți, viziuni și obiective comune, cum ar fi diminuarea sărăciei, se pot înregistra rezultate durabile cu efecte mult mai mari decât atunci când acest dialog se face în piață, prin mitinguri și greve.

– Din experiența pe care o aveți în dezvoltarea dialogului public-privat, pe care l-ați promovat în cadrul ANB pe parcursul ultimilor opt ani, la ce concluzie ați ajuns – cât de receptive sunt autoritățile din R. Moldova la propunerile oamenilor de afaceri?

În primul rând, este mult mai bine să dialogăm decât să ne certăm. Acest dialog a trebuit să fie construit cumva, deoarece noi nu am avut această cultură a dialogului între stat și antreprenorii care au apărut după anii 90. Construirea acestui dialog public-privat a fost o provocare. Nimeni nu a crezut că la noi va fi posibil așa ceva acum opt ani, când am lansat această inițiativă, ANB. Niciodată nu am pus la îndoială faptul că ne va reuși acest la lucru.

În primul rând, am reușit să avem o Lege a transparenței decizionale, nr. 239, în care este scris negru pe alb că autoritățile sunt obligate să consulte proiectele de decizii cu cei pe care acestea îi pot afecta.
Nouă ne pasă și cerem să nu fie făcut nimic pe ascuns, iar consultările să devină o normalitate.

– S-ar părea că mai este până acolo, întrucât și societatea civilă a semnalat public de mai multe ori proiecte de legi apărute în ultimul moment pe agenda ședințelor de Guvern sau Parlament…

Nu toate articolele din această lege au mecanisme de aplicare. Legea aproape că nu funcționează la nivel local și, ciudat, în Parlament. Noi am făcut studii, am pus problema și cerem mai multă transparență în Parlament, dar și la nivel local. De multe ori se întâmplă că o lege iese din Guvern într-un anumit fel, în Parlament se schimbă, iar la votare – și mai mult.

Am abordat problema și cei din Comisia parlamentară pentru economie, buget și finanțe ne-au promis să ne informeze despre schimbările care apar în Parlament. Dar, ca să ne asculte sau să ne audă, funcționarul public nu este suficient. Vrem schimbări spre bine, adică vrem să fim și auziți.

Noi nu pretindem să facem lucrul ministrului Economiei, care trebuie să-și facă treaba cât mai bine, dar un ministru înțelept este interesat ca atunci când ia anumite decizii să înțeleagă feed-back-ul, dacă deciziile lui au ajuns unde trebuia, dacă s-au rezolvat problemele etc. Noi, prin intermediul ANB, îi oferim acest feed-back.

– Cum luați pulsul oamenilor de afaceri, mai ales când e vorba de un termen restrâns de a da avize unor proiecte de legi supuse consultărilor? E greu să ieși cu o voce unică a celor aproape 40 de membri ANB?

Enorm de greu. Dar am introdus această bună comunicare cu membrii încă de la începuturi și aplicăm principiul acordului tacit. Dacă le spunem că este un anumit termen pentru a-și spune părerea și dacă până atunci nu vine nicio observație, se consideră că și-au dat acordul tacit. Am început cu șase asociații, care erau cele mai puternice la sfârșitul anului 2008, astăzi, ANB are aproape 40 de membri, iar împreună cu camerele de comerț – peste 40. Și în cadrul acestei platforme învățăm să dialogăm cu autoritățile pentru a fi auziți. Ne-am propus ca businessul să vorbească cu o singură voce.

– În opinia mea, este lucru ciudat, deoarece businessul este atât de diferit…

Mai mult, ei sunt concurenți. De exemplu, companiile de turism. În ramură existau companii care simulau că oferă servicii de turism, dar ajutau de fapt oamenii să plece să se angajeze în străinătate, făceau trafic de ființe umane. Prin activitatea lor, ultimele distrugeau businessul celor care voiau să facă turism, compromiteau companiile de turism. Astfel, oamenii de afaceri de bună-credință au înțeles că regulile de joc nu sunt clare și că trebuie să se asocieze pentru a stabili reguli clare de joc, ca să le fie și lor bine, dar și statului. Așa s-a întâmplat. Au rămas pe piață, într-o concurență acerbă pentru fiecare client, dar au promovat o nouă Lege a turismului, au comunicat cu Guvernul și au reușit. Legea a fost votată, chiar a fost înființată și Agenția Națională a Turismului, iar piața a devenit mult mai civilizată. Acest lucru se transpune în veniturile companiilor, dar unirea într-o asociație înseamnă că ei știu unde se termină concurența și unde încep interesele comune pentru dezvoltarea acestui sector.

Oamenii mai organizați au mai multe avantaje decât cei neorganizați. De aceea, când ne-am propus această inițiativă, de a promova un dialog public-privat, un dialog dintre Guvern și comunitatea oamenilor de afaceri, am stăruit asupra unor principii. De la bun început, am preferat să lucrăm nu cu oameni, dar cu asociații. Nu atât cu asociații ale oamenilor, ci cu asociații ale companiilor. Am preferat să evităm să lucrăm cu asociațiile unde sunt companii de stat. Alte principii se refereau la faptul că cei care au aderat la platforma ANB acceptă consensul. Adică, cei puternici, cei mari, nu domină, dar se conformează principiilor de consens.

– În curând, cetățenii R. Moldova vor merge la urne să-și aleagă președintele. Dvs., în calitate de expert IDIS „Viitorul”, coordonatoare a ANB, dar și în calitate de cetățean al R. Moldova, ce veți căuta în oferta electorală a candidaților la Președinție pentru a face alegerea?

Eu sunt deja mult mai selectivă și de aceea voi fi zgârcită la vot. Voi merge la vot, dar îmi rezerv dreptul de a distruge buletinul în cazul în care niciun candidat nu mă va convinge că merită votul meu. Șefia statului este o funcție care presupune anumite angajamente, dar și o deschidere pentru electorat. Dacă cei cu funcții executive, prim-miniștri, de exemplu, vin și pleacă, președintele este un simbol. De aceea, pentru mine, va conta candidatul care va acorda prioritate problemelor economice. Sărăcia este problema pe care trebuie să o rezolvăm urgent, dacă vrem să rămânem, așa cum am mai spus, stat, deoarece sărăcia înseamnă și probleme de securitate națională. Or asigurarea securității statului este obligația nemijlocită a şefului statului.

De aceea, pentru mine, este foarte important în ce măsură președintele, având competențele pe care le are, după revenirea la alegerea şefului statului de către cetăţeni, va putea să transpună problemele economice în instrumente și oportunități puternice. El va face parte cel puțin din clubul președinților de state, va reprezenta R. Moldova și va vorbi direct la cele mai importante reuniuni, forumuri etc. Contează în ce măsură va putea reprezenta șeful statului interesele poporului R. Moldova. Asta aș vrea să înțeleg urmărind campania electorală.

– Judecând după experiența anterioară, președinții R. Moldova nu au reușit să rezolve problemele economice ale statului. Ce credeți că trebuie să se întâmple ca problemele businessului să ajungă, în sfârșit, pe agenda șefului statului?

Noi, la IDIS „Viitorul”, am elaborat numeroase studii a căror concluzie generală este următoarea: problema nu este că noi avem statul prea mare și ineficient, dar că sectorul corporativ, privat, nu este dezvoltat, nu este în creștere și nu este puternic pentru a genera locuri de muncă, start-up-uri etc. În loc să creăm locuri de muncă, noi generăm migranți. O economie care este inovativă, cu locuri de muncă bine plătite atrage investitori. Noi vindem brațe de muncă în economii care pot rezolva problemele cetățenilor.

Nu se cere ca un președinte să fie doctor în economie, dar se cere ca dl președinte să țină cont de nevoile oamenilor de afaceri, să construiască un dialog concret pentru a înțelege în ce măsură sărăcia acestei țări creează riscuri pentru securitatea economică și cea națională a acestui stat.

– Dar cum scapă businessul din R. Moldova de eticheta de „gâscă ce trebuie jumulită, dar ca să rămână vie”?

Da, Vladimir Voronin s-a condus de acest principiu sovietic, care nu acceptă capitalismul. Încă un asemenea președinte nu ne-am dori. Vrem un președinte al țării care înțelege într-adevăr importanța și interdependența dintre starea de lucruri din țară și mediul de afaceri. Un consiliu economic pe lângă președintele statului ar fi important. Așa, președintele ar putea să aibă legătură directă cu oamenii de afaceri. Pe platforma ANB, lucrăm doar în cadrul politicilor publice și doar atunci când oamenii de afaceri sunt deschiși să abordeze problemele. Trebuie să recunoaștem că, de multe ori, oamenii de afaceri se tem să vorbească. Statul are instrumente ca fiscul, poliția etc. Și dacă cu unul se poate lupta în felul acesta, cu 40 e mai greu.

Ne dorim ca următorul președinte să fie un om care înțelege importanța sectorului corporativ, munca, riscurile și contribuția la dezvoltarea acestei țări și să înțeleagă că bugetul este format din impozitele pe care le plătesc cetățenii, dar și comunitatea oamenilor de afaceri. Dacă vrem într-adevăr să eradicăm sărăcia, el trebuie să fie interesat să dialogheze cu mediul de afaceri. Noi vom formula această agendă economică pentru R. Moldova și ne propunem să discutăm cu candidații la funcția de președinte să vedem dacă ei înțeleg aceste probleme.

Interviu realizat de ANB, cu suportul IDIS „Viitorul” și al Camerei de Comerț Americane

Sursa: eco.md

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)