Sângele Domnului strică mintea omului

Vadim era un bărbat norocos. Înalt, frumos, deștept și din neamuri alese… Orice-i poftea inima i se punea pe tavă, pentru că părinţii lui numai pe el îl aveau. Taică-său şi-ar fi dorit şi alţi copii, dar maică-sa Elena era cam firavă, bolnăvicioasă, l-a născut greu și mult a bolit după aceea încât medicii au sfătuit-o să se oprească la un copil… E drept, creştea vânjos băiatul, era vesel, zburdalnic, comunicativ, aşa că inima Elenei și a lui Pavel, tatăl lui Vadim, creştea de fericire.

Vadim, fiul alintat, se însoară cu o orfană

A trecut prin şcoală şi facultate ca oricare altul, care avea sprijin şi dragoste. A terminat Universitatea Tehnică şi s-a angajat inginer într-un laborator ştiinţific. Un moş l-a ajutat să obţină postul… Nu mult după aceea s-a căsătorit cu o colegă de serviciu, fată cumsecade, dar orfană în momentul măritişului ei. S-a mutat Irina cu traiul la părinţii lui Vadim şi viaţa lor de familie porni cu dreptul. Adică nicio problemă nu se întrezărea la orizont. Elena, care se bucura nespus că are noră în casă și era nerăbdătoare să vadă și nepoți, nu știa cum să le intre tinerilor în voie. Pavel și el se bucura de alegerea fiului. Îi plăcea nora și o dezmierda de multe ori ca pe propria lui fiică. O îmbrăţişa în văzul tuturor, o săruta pe păr și pe obraz, de la un timp îi cumpăra cadouri – un fular, o gentuţă, alte fleacuri.

Ai casei nu vedeau nimic straniu în treaba asta deși Vadim se gândea uneori de ce taică-său n-o alintă și pe maică-sa la fel. Era firavă Elena, dar a rămas femeie frumoasă și ținea cu toată inima la soțul său, cu care trăia deja de 26 de ani. Atunci când Pavel și-a anunțat soția că vrea să divorțeze, vestea a căzut peste ei ca o nenorocire fără seamăn. Tot ce părea sigur și bine pus la punct în familia lor porni să se ruineze văzând cu ochii. Elena a căzut la pat, Vadim își ieșea din minți de supărare, țipa la toți, strica obiecte prin casă, putea să dispară pe câteva zile din familie, lipsea de la serviciu și doar Irina-și păstra calmul. Avea grijă de soacră-sa, încerca să-și calmeze soțul, dar toate erau în zadar.

Socrul se dă la noră-sa Irina

Mai avea Irina și o altă problemă despre care nu îndrăznea să vorbească nimănui. Socru-său porni să-i aţină calea. Avea impresia că o pândeşte când iese din casă sau de la serviciu, pentru că se trezea cu el în spatele ei în transport, în magazin sau la vreo trecere de pietoni. Se apropia de ea, o conducea o parte de drum și numaidecât insista la despărţire s-o sărute. Avea impresia c-o îmbrățișează cu gânduri murdare. S-ar fi jeluit lui Vadim, dar, în starea în care era el, putea s-o învinuiască chiar pe ea de toate relele. Soacrei nici atâta nu-i putea spune.

Dar avea Irina și o bucurie între atâtea neplăceri. Însărcinată era de câteva luni și nu știa cum să spună vestea acasă, pentru că Vadim rămăsese fără serviciu și noutatea asta nu știu dacă i-ar fi plăcut. Așa că Irina era acum unicul sprijin material și moral al familiei. Vadim se îndrujbise cu niște cheflii din blocul lor și pierdea timpul la taclale cu ei ziulica întreagă. Salariul Irinei nu le ajungea pentru nimic. Conform deciziei judecătorești, Elena, ca invalid pe viață, primea de la fostul soț o pensie alimentară, dar banii ceia se duceau pe medicamente, așa că tânăra femeie nu știa cum o să se descurce, dacă naște copilul…

Denunţându-şi soţul, rămâne ea vinovată

Vă spuneam că socrul Irinei îi aținea calea. Într-o zi i-a spus că o iubește și că numai de atâta n-a mai putut trăi cu Elena. „Vreau să mă însor cu tine, Vadim nu ți se potrivește, e prea slab de caracter!”, o tot convingea el. Irina muțise. Niciodată nu s-a gândit că tocmai ei o să i se întâmple așa ceva. Ar fi putut să se plângă, dar cui? Părinți nu avea, frați, surori, nici atâta. Și era şi însărcinată! Se punea în capul lui Vadim să-și găsească o slujbă. L-a anunțat că e gravidă și că peste cinci luni naște și să se gândească el cu ce-o să-și întrețină familia. Credeți că s-a bucurat bărbatul? Nici pe departe. A învinuit-o că se gândește numai la ea, că nu-l înțelege cât de mult suferă și ce greutate are pe suflet, că să fi fost Irina o femeie de suflet, o mai zăbovea cu copiii… În seara aceea, s-a întors beat criță și pentru prima dată a dat cu pumnul în nevastă, cu răutate a lovit-o, de s-a înșirat femeia pe podea ca o cârpă.

Ar fi plecat din casa socrilor, dar nu avea unde se duce și apoi nu se îndura de Elena, care o avea numai pe ea de sprijin. De dincolo, nu putea scăpa de socru-său Pavel, care devenea şi el tot mai agresiv. Într-o zi o aștepta să iasă de la serviciu într-un taxi. I-a propus s-o conducă până acasă și, ca să scape mai repede de el, a acceptat, fără să bănuiască ce o să iasă. Pavel a dus-o la gazda unde locuia și a încercat s-o ia cu sila. Irina și-a dat seama că trebuie să facă ceva. Într-un târziu, s-a dus la poliție. Mai bine n-o făcea, c-a ieșit cea mai urâtă poveste din câte se puteau întâmpla. În primul rând, cei de la poliție n-au luat-o în serios, apoi au venit la ei acasă să examineze cazul. Așa au aflat Vadim și mama lui despre cauza divorțului.

Firește că Irina a rămas cea vinovată. S-a pus la îndoială chiar și faptul al cui este copilul. Vadim s-a lăsat dus de necazurile cu taică-său și a ajuns în câteva luni de zile o haimana. Se plângea oricui nu-i era lene să-l asculte. Vinovați erau toți în afară de el. Irina trăia în casa socrilor neiubită de nimeni… Elena n-o suferea, o privea cu mustrare și ură. Îi spunea că dacă Vadim nu le-ar fi adus-o în casă, poate că și astăzi ar fi trăit cu soțul ei. Vecinii de bloc se uitau și ei bănuitori.

O mătuşă o găzduieşte cu copilul

Irina se gândea cu groază ce face mai departe, din ce-o să trăiască, cu ce-o să-și crească copilul? Colegii de serviciu o compătimeau, dar asta n-o ajuta deloc. Avea nevoie de bani, o casă liniștită și un om care să caute de ea… Sarcina decurgea greu, obosea, avea și alte probleme de sănătate. Și pentru că în viață îi rămăsese doar o soră de-a bunicii, s-a hotărât să-i scrie Irina. I-a înșirat toată povestea, rugând-o, dacă poate, s-o primească la ea până se descurcă cu problemele ei. Bătrâna avea 78 de ani și locuia singură. N-a fost măritată niciodată. Răspunsul i-a venit imediat: da, vino.

Începu Irina să-și împacheteze lucrurile și le scotea pe rând din casă, le ducea la gară și cu autobuzul ajungeau la Cahul. Nimeni n-o împiedica – Vadim nu era acasă, soacră-sa nu se ridica din pat, o vecină pe care o plătea Pavel îngrijea de ea. El și acum se ținea de Irina, dar o urmărea de departe, fiind prevenit de poliție că, de se mai apropie de femeie, va fi judecat. Irina a lucrat până în ultima zi, de la serviciu a luat-o urgența. Tot ce-i trebuia pentru copil purta cu ea.

De Nelu depinde fericirea mamei

N-a vizitat-o nimeni la maternitate, nici nu știa Vadim ce a născut ea și unde se află. Din spital un coleg de serviciu a dus-o la Cahul. Nelu, că așa îl cheamă pe fiul ei, are acum zece ani. Nu-l cunoaște pe tatăl său. Locuiesc cu mama într-un apartament mic, umblă la școala din cartier și se crede băiat fericit. Pentru că are de toate – pe mama, care îl iubește mult, are o pisică, un acvariu cu peștișori și un câine, care are cușcă la intrarea în blocul lor. Toți vecinii știu că Bondo e câinele lui Nelu…

Irina a divorțat cu ani în urmă de Vadim. Acela e hamal la un magazin, bea de rupe și acum. Uneori îl întâlnește nevasta prin Chișinău, mai să nu-l cunoască. Nici el parcă n-o știe, dar oricum se teme Irina să nu le dea de urmă vreodată – nici tatăl și nici bunelul lui Nelu. Elena, bunica copilului, de cinci ani nu mai este… Irina e frumoasă și acum, ba arată și mai bine decât cu zece ani în urmă și se pare că în viața ei va fi o schimbare. Un vecin de bloc, celibatar, o curtează de mai multe luni. Dar îl va accepta de soț dacă va voi și Nelu…

Lidia BOBÂNĂ

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână