Salvatorii

SITUAŢII LIMITĂ // Deşi nu au tot echipamentul necesar, salvatorii au reuşit să scoată de sub apă aproape tot ce i-au rugat sinistraţii

„Nu pot să vă spun câte persoane am salvat”, ne mărturiseşte locotenentul Sergiu Frunză, care, alături de echipa de pompieri, timp de patru zile, fără o clipă de răgaz, îi ajută pe sinistraţii din satul Nemţeni, raionul Hânceşti, să-şi scoată bunurile materiale din casele inundate. Noi, trei reporteri de la JURNAL de Chişinău, ne aflăm în zonă în după-amiaza zilei de 9 iulie. Observăm modul în care sunt ajutate persoanele din satele calamitate. Zeci de poliţişti, angajaţi MAI, pompieri şi simpli soldaţi, au format o echipă pentru salvarea oamenilor care, pe neprins de veste, au rămas fără casă şi fără masă, stihia apei lipsindu-i de tot ce au agonisit o viaţă întreagă.

În slujba sinistraţilor

În timp ce sinistrații descarcă din bărcile gonflabile puţinul pe care l-au putut lua cu ei din casele inundate, salvatorii îşi scot cizmele pentru a-şi scurge ciorapii plini de apă. Ei deja au pierdut numărul persoanelor ajutate, însă bătăturile însângerate provocate de încălţămintea de cauciuc vorbesc de la sine. „Nu avem timp nici să mâncăm. De dimineaţă şi până înnoptează, ducem oamenii pe la casele lor inundate”, raportează locotenentul Frunză. Covoare, plite de gaz, haine, televizoare, plăpumi, unelte agricole, lucruri de tot felul sunt atât de multe, iar barca e mică şi neîncăpătoare. Pentru salvatori a fost o adevărată problemă să-i calmeze pe unii soţi care, ajunşi în locuinţa lor, unde „apa e până sub sâni”, nu puteau decide ce anume să ia cu ei la mal. „De obicei bărbatul vroia una, dar soţia – altceva şi se începea cearta dintre ei”, povesteşte Sergiu Frunză.
Certuri şi scandaluri sunt şi pe uscat. Oamenii nu-şi dau rândul la cele câteva bărci ale salvatorilor. Aici îşi fac apariţia poliţiştii care le explică sinistraţilor că fiecare va avea posibilitate să se ducă pe la casa inundată. În plus, ei îi opresc pe cei mai disperaţi care intră îmbrăcaţi în apă şi se pornesc singuri spre locuinţele lor. Astfel că, deşi nu au tot echipamentul necesar, salvatorii au reuşit să scoată de sub apă aproape tot ce i-au rugat sinistraţii.

Soldatul bucătar

În cadrul acestei armate de salvatori există o persoană care aude zilnic cele mai multe mulțumiri – la dejun, la masă şi în timpul cinei. E vorba de sergentul inferior Nicolae Mincev care pe parcursul tuturor zilelor a pregătit mâncare pentru toţi sinistraţii. „Până acum, am gătit doar pentru băieţii din brigada a doua din Chişinău, din care fac parte şi eu. Este pentru prima dată când fac mâncare pentru atâţia oameni”, menţionează Nicolae. Tânărul are 23 de ani, s-a născut în Cantemir, iar studiile şi le-a făcut la o şcoală profesională din Cahul, unde din multitudinea de meserii a ales-o pe cea de bucătar.

„Sunt foarte obosit. Ieri, m-am culcat la ora 12 de noapte, pentru ca astăzi să mă trezesc la patru dimineaţa şi să mă apuc de făcut mâncare”. Nicolae spune că cel mai mult îi place să prepare felul întâi. Luând în consideraţie cu câtă poftă mânca ministrul Apărării, Vitalie Marinuţă, alături de sinistraţi zeama servită de Nicolae, putem constata că sergentul inferior Mincev este un bucătar bun.

„Păcat că la bucătărie nu prea ai perspectivă de avansare în grad. Dar oricum viitorul mi-l văd în cadrul armatei naţionale”, spune plin de sine, cu o voce foarte istovită, Nicolae.

„De ce?”, l-am întrebat pe tânărul care în prezent e angajat în serviciul militar pe bază de contract.
„Pentru ca în orice moment să pot sări în ajutor oamenilor care au nevoie de mine”, ne explică sergentul inferior.
„Mulţumesc!”, îi spune o bătrânică de 67 de ani care ia farfuria cu zeamă întinsă de Nicolae.

Svetlana Panţa

The following two tabs change content below.