Salov, „Renan” şi baronii armelor

Avioanele „Antonov” şi „Ilyushin” (foto) sunt preferate de traficanţii de arme datorită capacităţii lor de a ateriza şi a decola în regiuni în care se desfăşoară conflicte militare

Cum au executat firmele lui Boris Salov comenzile celor mai cunoscuţi traficanţi de arme din lume

„Renan”, „Jet Line International” şi „Aerocom” sunt firmele din Republica Moldova care au prestat servicii pentru marii traficanţi de arme Leonid Minin şi Victor Bout. Principalele destinaţii ale avioanelor celor două companii erau ţările din Asia şi Africa. Afacerile dubioase au fost descoperite de Amnesty International şi Consiliul de Securitate al ONU, precum şi de Control Arms.

Principalele arme transportate de cele două companii erau automatele Kalaşnikov şi puştile pentru lunetişti. Mai nou, Aeroportul Internaţional Chişinău va face parte din grupul de companii „Aliance Group” în care intră şi uzina producătoare de Kalaşnikov „Ijmaş”.

Pe 2 august 2013, într-o zi de vineri, la Chişinău a fost fondată compania „Avia Invest”, cu un capital social de 85,1 milioane de lei, divizat în părţi egale între societatea pe acţiuni Aeroportul Habarovsk şi holdingul Uzina Kolomensk. Peste două zile, sâmbătă şi duminică, „Avia Invest” s-a înscris în concursul pentru concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău, iar pe 30 august, Boris Salov (foto), administratorul companiei, a semnat contractul cu Agenţia Proprietăţii Publice.

Executorul afacerilor dubioase ale lui Minin

Cine este de fapt acest Boris Salov? Presa a scris că Salov a condus mai multe companii, inclusiv „Air Moldova”, iar în prezent, în afară de „Avia Invest”, este administrator şi acţionar majoritar al companiei „Jet Star”. În 2012, „Jet Star” s-a făcut remarcată prin achiziţia unui Boeing 747 Cargo, cel mai mare avion care zboară sub pavilion moldovenesc. Salov deţine şi 25% din acţiunile companiei aeriene „Renan”. Până în 2009, principalul acţionar al Renan a fost firma irlandeză „Balcombe Investments” Ltd deţinută de fraţii ceceni Timur şi Alihan Mutaliev.

Compania „Renan” a fost implicată în anii 1990 – începutul anilor 2000, în mai multe scandaluri internaţionale privind traficul ilegal de arme al unor grupări criminale din Angola şi Libia. „Renan”, împreună cu o altă companie moldovenească, „Aerocom”, apar în rapoartele ONU privind activitatea celebrilor traficanţi de arme.

Transportator de Kalaşnikov 47

Avioanele „Antonov” şi „Ilyushin” (foto) sunt preferate de traficanţii de arme datorită capacităţii lor de a ateriza şi a decola în regiuni în care se desfăşoară conflicte militare

Avioanele „Antonov” şi „Ilyushin” (foto) sunt preferate de traficanţii de arme datorită capacităţii lor de a ateriza şi a decola în regiuni în care se desfăşoară conflicte militare

Compania a fost implicată în afacerile traficantului de arme Leonid Minin, născut în Ucraina, cunoscut poliției din Italia și Belgia. Acesta a fost arestat în hotelul său de lângă Milano. În camera acestuia au fost depistate diamante nedeclarate, sume enorme de bani și circa 1500 de documente în diferite limbi privind tranzacții de arme, petrol şi diamante.

În una dintre tranzacțiile cu arme aranjate de Minin, descoperită de Amnesty International, este menționată şi compania „Renan”. E vorba de o încărcătură de 113 tone de arme, tranzacție intermediată de compania ucraineană de stat „Spetstehnoexport”.

Colaborări cu Bout

Lotul includea 10500 de arme Kalaşnikov (AK-47), 120 de puști pentru lunetiști, 100 de lansatoare de grenade, echipamente de vedere nocturnă și 8 mil. de runde de muniții.

„Avionul aparținând companiei ‘Renan’, implicată în mai multe afaceri ilegale cu arme, ‘Ilyushin 18’, a transportat o parte din această încărcătură, în câteva zboruri, din Burkina Faso în Monrovia. Avionul a fost concesionat companiei ‚West Africa Air Services’, firmă ‚domiciliată’ în Liberia, Monrovia”, se arată într-un raport al Amnesty International (Dead on time – arms transportation, brokering and the threat to human rights, p. 65).

Într-o notă a „Control Arms”, structură ce monitorizează traficul mondial de arme, iunie 2006, este menţionată compania moldovenească „Aerocom”, implicată în transportul ilegal de arme Kalaşnikov. „Această companie este parte a unei reţele de trafic de arme care alimentează unele din cele mai mari atrocităţi din epoca modernă. În 2002, ‘Aerocom’ a fost contractată de o companie sârbă de armament pentru a transporta automate Kalaşnikov, folosind certificate false nigeriene. Zborul a fost operat în Liberia. Armele au fost folosite de către forţele loiale lui Charles Taylor pentru a comite atrocităţi”, se arată în nota la pagina 4.

De asemenea, într-un alt raport al Amnisty International, „Renan”, „Aerocom” şi „Jet Line International” au fost introduse într-o listă a companiilor care au operat zboruri în afaceri aranjate de celebrul traficat de arme Victor Bout, acestea însă au negat colaborarea cu ultimul. „Jet Line” a fost menţionată într-un raport al Consiliului de Securitate al ONU în aprilie 2003 ca fiind implicată în traficul de arme Kalaşnikov, grenade şi lansatoare de grenade din Serbia în Liberia.

Piloţi moldoveni ai unui avion fantomă

Într-o altă notă aparţinând preşedintelui Consiliului de Securitate al ONU se menţionează că, la 18 iulie 2000, avionul Il-18, cu înregistrare liberiană, a cerut autorizaţie pentru aterizare în Conakry, Guineea, avionul deservea aceeaşi companie, „Vest Africa Air Services”. Echipajul era format din cetăţeni ai Republicii Moldova, iar avionul a operat un zbor din Kîrgîzstan în Burkina Faso, apoi în Guineea şi, în cele din urmă, în Liberia.

În acte se menţiona că aparatul de zbor transporta şase tone de piese de schimb pentru avioane, destinatarul încărcăturii era compania „Kipo Dersgon”, firmă ce n-a putut fi găsită în registrul companiilor din Guineea, nava de zbor nu era înregistrată nici în Liberia şi nici în registrul Organizaţiei Mondiale a Aviaţiei Civile.

„În momentul elaborării raportului, ancheta în acest caz continua. Cu toate acestea, este imposibil să stabileşti itinerarul avionului deoarece acesta foloseşte, pesemne, diferite numere de înregistrare, schimbându-le foarte des pentru a evita depistarea sa”, se menţionează în raportul Consiliului de Securitatea al ONU (p. 47). În acelaşi document (p. 52), se arată că în infracţiuni similare a fost implicată compania moldovenească „Renan”.

Valeriu Guma, implicat în cazul „Afes-M”

În 2000, compania moldovenească „Afes-M”, pe atunci administrată de către omul de afaceri Valeriu Guma, în prezent deputat PD, a avut afaceri cu companiile menţionate mai sus.

De asemenea, investigaţiile realizate de ONU arată că cele două companii moldoveneşti „Aerocom” și „Jet Line International” (fondator – Salov), în perioada 1995–2001, au participat activ la transportarea ilegală de arme și muniții în zonele de conflict ale continentului african.

Traficanţii de arme şi Victoriabank

În 2005, companiile Atrium LTD (Beliz), Victoria Invest LTD (Marea Britanie), Program Invest şi Repcor Com (Moldova) ar fi apărut printre acţionarii Victoriabank, achiziţionând acţiunile aparţinând companiei „Danube Fund”.

La 28 februarie 2005, înaintea definitivării statutului noilor proprietari ai băncii, Vladimir Andronachi (Victoria Invest LTD), Nicolai Ambroskin (Program Invest) şi Vladislav Todiraş (Repcor-Com) ar fi trimis o scrisoare băncii solicitând modificarea unui subiect inclus pentru dezbateri în cadrul adunării generale.

Firma Program Invest a fost deschisă la 18 mai 2004 de către Nicolai Ambroskin (1% capital) şi compania moldo-rusă „Afes-M” (99%). La rândul său, acţionarul principal al „Afes-M” este compania „Eristal Prim” (79%), constituită de firmele „Sapin Extrim” şi „Verelcom”. 2/3 din acţiunile „Verelcom” au aparţinut lui Victor Valentinovici Podarilov, directorul „Afes-M”, 1/3 – Irinei Podarilov. Alţi fondatori ai „Afes-M” în acel moment au fost „Air Moldova” (5,3%), „Renan” (3%), „Afes-M” şi „Aerocom” (5,3).

Principalii fondatori ai ultimei firme (45%) sunt acelaşi Victor Podarilor împreună cu Valentin Podarilov (Victor este fiul lui Valentin Podarilov). Victor Podarilov a fost prim-vicedirector general al Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile în timpul mandatului de premier al lui Ion Ciubuc. În afară de afacerile menţionate mai sus, Salov şi Podarilov au mai avut business în comun în cadrul companiei Afes-M SRL.

Ce face SIS-ul în afară de faptul că îşi caută sediu

Relevăm că în „Aliance Group”, din care face parte şi compania „Komacs”, proprietara societăţii pe acţiuni „Avia Invest”, intră şi Uzina „Ijmaş”, uzină ce produce automate Kalaşnikov şi puşti pentru lunetişti. Prin urmare, Aeroportul Internaţional Chişinău face parte/va face parte din grupul de companii în care intră producătorul de armament „Ijmaş”. Subliniem că armele Kalaşnikov şi puştile pentru lunetişti au fost cel mai frecvent transportate de companiile moldoveneşti în Africa şi Asia.

În final, ne întrebăm dacă Serviciul de Securitate şi Informaţii al Republicii Moldova l-a verificat pe personajul Boris Salov înainte de participarea „Avia Invest” la concursul de concesionare a Aeroportului Internaţional Chişinău.

Cristina Baciu