Sacrificii pentru o familie fericită

ADOPŢIE // Soţul mi-a spus că nu are cum să mă iubească dacă nu-l iubeşte şi pe fiul meu

Această poveste îşi are începuturile în prima mea căsătorie din care am un băieţel minunat. Când acesta avea doi ani şi câteva luni, din mai multe motive, am fost nevoită să divorţez. Băieţelul a rămas în îngrijirea mea, au fost mai multe motive temeinice pentru acest lucru, nu doar pentru că sunt mama lui.

După divorţ, fostul soţ a plecat în străinătate, moment în care a renunţat la orice legătură cu copilul. Între timp, m-am recăsătorit, noul soţ s-a ataşat atât de mult de fiul meu încât a vrut să-l înfieze.

Copilul, o parte din mine

Soţul mi-a spus, când ne-am căsătorit, că băieţelul este o parte din mine, nu are cum să mă iubească dacă nu-l iubeşte şi pe el.

De atunci au trecut doi ani până când am reuşim să perfectăm actele pentru adopţia copilului, deoarece tatăl biologic nu vroia să comunice cu noi. Am încercat să-l găsim prin autorităţile statului şi, într-un final, am reuşit să luăm legătura cu el. Am făcut o plângere penală pentru neplata pensiei de întreţinere şi doar aşa am reuşit să-l convingem să comunice cu noi. A acceptat să facă o declaraţie că este de acord ca soţul să adopte băieţelul, doar să scape de plată pensiei de întreţinere.

Birocraţia şi procedura de adopţie

Astfel am reuşit să încheiem procedura de adopţie, dar acum ne-am lovit de birocraţie. Oricum, am reuşit să realizăm ceea ne-am propus, copilul va purta numele tatălui care îl iubeşte şi îl protejează.

Anonim