„Să uităm de preotul de tip sovietic”

Bijuteria ortodoxă „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, un centru spiritual românesc de mare atracţie

Evadaţi din cetatea tăcerii, unii dintre cei mai nedreptăţiţi oameni, surdomuţii, îşi găsesc adăpost şi mângâiere la „Biserica Inimii Tăcute” din Chişinău. Aceasta se află în incinta Parohiei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a Mitropoliei Basarabiei. Odată cu începerea Postului Mare, acolo s-a înteţit rugăciunea şi jertfa pentru aproapele. Este singurul locaş din ţară în care se oficiază servicii divine în limbaj mimico-gestual, graţie unicului preot din R. Moldova, Viorel Cojocaru, cunoscător al limbajului surdomuţilor.

La „Biserica Inimii Tăcute”, credincioşii găsesc nu doar alinarea, dar şi comunicarea atât de necesară, care îi ajută să se integreze în societate. Părintele Viorel Cojocaru păstoreşte parohia în cauză, având ca exemplu cele peste 20 de locaşuri din România ale acestei categorii de persoane.

„Pentru ei icoanele vorbesc”

„Avem peste cinci mii de asemenea credincioşi, bucuroşi că pot să înţeleagă cuvântul lui Dumnezeu. Sunt oameni deosebiţi, cu mare dar şi evlavie de la Dumnezeu. Mulţi dintre părinţii şi rudele persoanelor cu deficienţe de auz le „toarnă” otravă în suflet, ca să nu mai creadă în Hristos din cauza neputinţei ce le-a dat-o. Eu încerc să-i liniştesc că sunt perfect sănătoşi, doar că vorbesc într-o altfel de limbă.

Pentru ei icoanele vorbesc. Sensul creştinismului, al dragostei faţă de Dumnezeu le-o inspiră chipurile sfinţilor. Deseori, persoanele cu deficienţe de auz sunt chiar mai bune decât ceilalţi oameni – inofensive şi excluse. Noi încercăm să le integrăm în societate şi ele se implică cu dăruire în activităţile noastre”, povesteşte Viorel Cojocaru, parohul „Bisericii Inimii Tăcute”.

Evadaţi din Cetatea Tăcerii

Persoanele cu deficienţe de auz din R. Moldova sunt stigmatizate, respinse de toate instituţiile statului şi părintele Viorel s-a pomenit în situaţia că trebuie să le ofere, cel puţin, toată susţinerea morală şi informaţională. „Sunt foarte capabile, însă angajatorii au mari dificultăţi de comunicare cu ele şi le resping la fiecare pas. Prietenii noştri sunt corecţi, pedanţi în ceea ce fac, buni specialişti în domeniile pe care le cunosc. Bărbaţii hipoacuzici lucrează cel mai frecvent la construcţii, iar femeile – la croitorie, unde sunt plătiţi mizer. Multe persoane surdomute cu studii superioare nu-şi pot găsi o activitate conform nivelului lor de pregătire”, zice preotul.

În cadrul UE, s-au creat organizaţii mari de apărare a drepturilor acestei categorii de oameni care obligă patronii să-i angajeze pe toţi cei cu pregătire profesională corespunzătoare, inclusiv pe surdomuţi. Unele dintre persoanele cu asemenea dizabilitate reuşesc să aibă la noi mici afaceri – fie lemnărie, fie croitorie, de aceea, ar trebui susţinute în activităţile lor şi nu blocate, a remarcat părintele Viorel.

Foşti puşcariaşi, alături de duhovnicii lor

Tot sufletul dornic să se înalţe către Domnul găseşte lumină, căldură şi loc de rugăciune lângă apostolii Petru şi Pavel. Părintele Viorel a devenit şi păstorul unor foşti deţinuţi. Ei participă la slujbe, se mărturisesc şi se împărtăşesc. „Hristos spunea că nu cei sănătoşi au nevoie de ajutor, ci bolnavii. Să-i căutăm pe cei care orbecăiesc şi sunt în debusolare, care nu pot găsi scopul acestei vieţi. După ce au primit cuvânt întăritor, nouă dintre aceste persoane s-au retras la mănăstiri. Abandonaţi de familie şi respinşi de societate, iată că au depăşit teama de a nu reveni la vechile ocupaţii şi de a nu-şi încheia viaţa în puşcărie. I-am îndemnat să fie curaţi cu inima şi să se dedice lui Dumnezeu”, a menţionat preotul.

La Centrul de zi al parohiei, cinci tineri voluntari oferă gratuit meditaţii pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Acolo ei beneficiază de o bibliotecă solidă. Preoţii vor să organizeze un club de discuţii pentru pregătirea de viaţă a acestor elevi. Mai nou, la biserică se formează un grup de tineri şi maturi, care vor învăţa arta teatrală.

Fără a investi sume mari de bani

Cu sprijinul Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români, copiii vor beneficia de ore de pictură şi sculptură, predate de un hipoacuzic. Să menţionăm că părintele Viorel Cojocaru este şi un cercetător al fenomenului martirajului neamului românesc. E unica parohie, unde credincioşii au ocazia să urmărească documentare despre sfinţii închisorilor, unde martiri precum Valeriu Gafencu sunt la loc de cinste. „Se poate lucra pentru comunitate fără a investi sume enorme de bani. Or, aceasta nu este a preotului, ci a credincioşilor. Dacă e chemarea ta, vino şi contribuie! Slujitorul e un intermediar dintre popor şi Dumnezeu. La noi toţi enoriaşii au obligaţii faţă de parohia aceasta şi se impun prin rezolvarea tuturor problemelor”, a relatat părintele Viorel.

Un proiect ambiţios în munca de redeşteptare naţională

Deşi încă nu este definitivată, Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, păstorită de protoiereul Petru Buburuz, a devenit un centru spiritual românesc de mare atracţie. Adevărată capodoperă arhitecturală, în stil vechi moldovenesc, este unică în spaţiul dintre Nistru şi Prut, după modelul celei de la Mănăstirea Voroneţ. De la început, serviciile divine se săvârşeau într-o baracă şi într-un cort pe locul sfinţit între străzile „Alba Iulia” şi „Unirea principatelor”.

Alături de preoţii Mitropoliei Basarabiei, acolo au slujit adormiţii întru Domnul basarabenii mitropoliţi, Antonie Plămădeală şi Nestor Vornicescu, PF Daniel, în prezent patriarhul românilor, şi mulţi alţii. Ei au pus piatra de temelie a viitorului locaş, de fapt, catedrală românească, mai mult prin cuvântul lor ziditor. Acum părinţii noştri ar privi cu multă încredere sfântul locaş, care mai necesită încă unele investiţii.

 

Preoţii de la „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” reuşesc să facă o lucrare duhovnicească extrem de dificilă. Ei au înfiinţat în aceeaşi incintă un Centru social de zi pentru bătrâni, orbi, copii şi surdomuţi. „Nu facem nimic deosebit, zic ei, doar încercăm să reînviem tradiţionala menire socială a Bisericii, dispărută în perioada comunismului”.

„Să uităm de preotul de tip sovietic, care aştepta să-i vină credincioşii la biserică, pentru că nu avea dreptul juridic să predice Cuvântul lui Dumnezeu în afara parohiei. Azi, avem toată libertatea religioasă şi, de aceea, preoţii ar trebui să iasă din biserică în căutarea „oilor rătăcite”. (Părintele Viorel Cojocaru)

 

Legenda: Slujitorii Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”

 Angelina Olaru

The following two tabs change content below.