Să-ţi ghiceşti nu este bine Ce va fi cu tine mâine

ghicitoare_33f31a5602Ce se întâmplă cu cei care sunt curioşi să-şi afle viitorul

Ioana e o fire romantică. Romantismul ei merge mână în mână cu sinceritatea. La 31 de ani, spune că cel mai sincer om cu ea rămâne tata, marea dragoste a vieţii sale. Domnişoară distinsă, politicoasă şi delicată, cu serviciu bun la bancă, dar nu-şi poate găsi sufletul-pereche. Soarta a pus-o la grele încercări.

„Fiecare pai e cu umbra lui, dar când Dumnezeu nu vrea, nu se întâmplă nimic”, îi tot repetă mama. Pe când avea 25 de ani, Ioana a dorit să afle ce o să i se întâmple în viitor şi a mers la o clarvăzătoare. Tocmai cunoscuse un băiat şi voia să ştie dacă relaţia va fi de durată. Avuse mai mulţi adoratori, însă, după o lună, o lună şi ceva de cunoştinţă, idila se termina. S-a dus, cum vă spuneam, la clarvăzătoare. După ce i-a făcut o socoteală cu anul şi ziua de naştere, i-a spus că băiatul frumos şi deştept cu care se întâlneşte o să se îmbolnăvească de o boală de sânge din care îşi va trage sfârşitul.

„Nu-i adevărat! Amicul meu e puternic ca un voinic din poveste”, i-a reproşat Ioana şi a ieşit puşcă din casa clarvăzătoarei. Voinic şi frumos era cu adevărat băiatul, era gata să-i pună Ioanei lumea la picioare. Fetei îi plăcea să se plimbe cu el, să-i asculte vorbele.

La ziua lui de naştere, Cristi, căci aşa îl chema, a invitat mai mulţi prieteni la restaurant. Veselie, voie bună, ca la petrecere. În toiul distracţiei, Cristi a invitat-o pe Ioana la dans. Sub legănarea uşoară a valsului, flăcăul o conducea tandru, iar ea era atât de gingaşă şi fermecătoare. Amândoi păreau două raze de soare pe ringul de dans. Ochii lui o sorbeau cu admiraţie şi ea îi răspundea cu privirile însufleţite. Când valsul s-a încheiat, i-a sărutat ceremonios mâna frumoasei dansatoare, iar prietenii fascinaţi au rostit într-un glas: „Să fiţi fericiţi, dragii noştri!”.

Cine o fi ştiut că acesta va fi ultimul vals al lui Cristi. Peste  câteva săptămâni, s-a îmbolnăvit grav şi chipul lui plin de viaţă de curând a început să se ofilească. În glasul lui tremura o durere nemăsurată, iar paloarea feţei îi lăsa pe cei din jur să înţeleagă că moartea e aproape. N-a avut scăpare, s-a stins ca o lumânare la numai 27 de ani. „A avut dreptate clarvăzătoarea, însă eu nu credeam”, şi-a zis Ioana, acoperită de marea durere.

Din nou la ghicitoare şi o altă nenorocire

După ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, Ioana n-a ştiut decât cimitirul şi serviciul vreo jumătate de an. Apoi soarta i-a scos în cale un alt băiat, Liviu. Sufletului şi inimii nu-i poţi porunci. S-a îndrăgostit, păstrându-l pe Cristi în amintire.

A luat lucrurile foarte simplu şi foarte frumos, revenea din ce în ce mai mult la viaţă. Aprecia la noul venit în viaţa ei respectul, bunul-simţ şi buna creştere. Atât de mult dorea să-şi întemeieze un cămin cu el, încât a mers din nou la clarvăzătoare să afle dacă va fi bărbatul ei pentru o viaţă.

„Te scalzi într-o dragoste mare acum, dar omul acesta pe care îl iubeşti o să fie nenorocirea ta”, i-a spus ghicitoarea. Dar Ioana nu voia să mai ştie de vreo nenorocire. Şi-a zis că o fi greşit  clarvăzătoarea, încerca să alunge mereu acest gând de care începuse să fie deja obsedată. Îl iubea nebuneşte pe Liviu şi el o iubea. Propunerea în căsătorie a venit peste câteva luni. Iubitul a ales un loc special şi a cerut-o în căsătorie foarte romantic – la lumina lunii, pe malul mării…

Se pregăteau de ceremonia religioasă. Aveau în minte un model din copilărie – să meargă la biserică călare pe cal. Mirele plecase să se antreneze pe un cal alb pe care urma s-o ducă pe mireasă la  cununie. Dar antrenamentul s-a dovedit a fi fatal. Calul care nu părea să fie unul nărăvaş, a luat-o în goana mare şi, la o cotitură, l-a trântit pe Liviu la pământ. Degeaba a sosit ambulanţa, era  prea târziu, Liviu murise…

În lupta cu necazurile, o ajută tata

Lovită de o nouă mare durere, Ioana a început a se întreba: „De ce, Doamne, mă pedepseşti atât de aspru? De ce mi se întâmplă anume mie toate astea? Nu am făcut nimănui niciun rău, am întins mereu mâna celui din preajmă. De ce atunci îmi trimiţi atâtea necazuri?”. Şi a luat drumul bisericii. „Niciodată să nu cereţi socoteală lui Dumnezeu, căci e păcat”, i-a spus preotul. Ioana a început să postească. Ţinea câte trei zile pe săptămână post negru – lunea, miercurea şi vinerea.

Bea numai apă în aceste zile, iar uneori chiar nici apă nu bea. Îşi făcea toate rugăciunile recomandate de preot şi cele pe care le făcea ea întotdeauna. Era foarte iritată. Vorbele şi poveţele mamei şi ale surorii o plictiseau. Ajunsese până la aceea că îşi astupa urechile atunci când acestea îi vorbeau. Numai pe tata îl asculta. Tata îi ştergea lacrimile şi o încuraja. Tata a ajutat-o să  lase fumatul. I-a spus doar atât: „E un obicei prost şi un mare păcat. Îţi distruge tenul, te urâţeşte”.

După discuţii îndelungi, tot tata i-a spus că a făcut o mare greşeală mergând la ghicitoare: „Ai fost obsedată de gândul ce ţi l-a transmis clarvăzătoarea. Te-a urmărit această obsesie şi de aceea s-au şi întâmplat nenorocirile. Până la urmă, Dumnezeu o să te scutească de necazuri”. La fel i-a spus şi preotul. Nu i-a fost uşor să treacă peste necazurile ce păreau să o acopere. Zice  că a avut mare noroc că l-a avut pe tata aproape atunci când i-a fost cel mai greu. Anume el a ajutat-o să iasă deasupra grelelor încercări.

Îşi doreşte o familie frumoasă

În copilărie, Ioana n-a fost răsfăţată. A crescut într-o familie modestă, purtând hainele surorii mai mari şi însuşind din toată atmosfera familiei lecţia omeniei şi bunei cuviinţe. La şcoală a fost o elevă bună, a fost înconjurată de prieteni la facultate.

E  apreciată şi iubită de colegi la serviciu, pentru că e un om deschis, un om care nu-i judecă pe alţii. Se îmbracă frumos, cu mult gust. Îşi doreşte o familie extrem de frumoasă, cu cel puţin doi copii. Atât doar că sufletul-pereche se mai lasă aşteptat.

Sunt aproape trei ani de când în viaţa ei n-a mai apărut niciun bărbat. Crede că Dumnezeu îi va trimite sufletul-pereche şi e  convinsă că toate încercările la care a supus-o până acum au fost ca s-o întărească în credinţă şi să o facă să înţeleagă că nu e bine  să-ţi ghiceşti viitorul pe la tot felul de clarvăzători şi ghicitori. Crede şi aşteaptă.

Nina Neculce

 

 

The following two tabs change content below.