„Să te bucuri de ce ți-a dat Dumnezeu”

Vitalie Burlacu spune că merită să investești în piața din Republica Moldova

Greutățile prin care le-a fost dat să treacă i-au făcut mai puternici, mai inventivi, mai descurcăreți. Din banii adunaţi ani în şir în Italia au reuşit să deschidă o mică afacere, unde investesc zilnic cunoştinţe, imaginație, putere. Muncesc cot la cot cu cei 16 angajaţi şi familia lor. Este vorba de Vitalie Burlacu, în vârstă de 33 de ani și mama sa, Natalia Diacenco, originari din localitatea Mingir, raionul Hâncești.

„Am fost 19 ani profesoară de fizică la Liceul Teoretic din Mingir, Hâncești. Acolo unde sunt doi profesori în casă nu prea ai din ce trăi. Erau timpuri că nu primeam salariul câte jumătate de an”, mărturiseşte Natalia Diacenco, amintindu-și de vremurile de acum cincisprezece ani.

Familia a ieşit din criză odată cu plecarea mamei la muncă în Italia. Acolo a făcut cunoștință cu nişte italieni care i-au propus un serviciu ce ţinea de tricotat. Ocupaţia îi permitea femeii să meargă acasă şi să fie cu familia, paralel să câştige un ban.

Fulare împletite cu beţe de liliac

„La început comenzile au fost mici, iar apoi au crescut. Am antrenat femei din 13 sate moldovenești în împletirea mănușilor din lână, a căciuliţelor, fularelor şi altor accesorii. Moldovencele stăteau acasă și pe ceea ce împleteau primeau bani, și nu puțini pe acele timpuri. Articolele erau tricotate pentru diferite brenduri internaţionale. Se cerea ca lucrul să fie făcut impecabil. Am împletit unele fulare nu numai cu andrele, dar şi cu beţişoare de liliac pentru că nu se găseau în magazine croşete sau andrele de mărimea potrivită, folosite la un anumit tip de împletitură”, își amintește fosta profesoară.

Potrivit femeii, toate moldovencele antrenate la confecţionarea obiectelor tricotate au învăţat a utiliza corect româneşte termenii de specialitate – „croşetă”, „jeteu”, „picior scurt”, „picior dublu”, pentru că ele făceau parte dintr-o filială a unei firme din România. Criza din Europa a afectat și domeniul tricotatului, italianul întrerupând contractul de muncă cu femeile din RM.

Industrie de obiecte din marochin

În acest timp, fiul Nataliei Diacenco, Vitalie Burlacu, îndemnat de un italian cu care legase o prietenie adevărată, a început o mică afacere de confecţionare a obiectelor de marochinărie. Italianul l-a susținut la începutul lansării afacerii cu materie primă din Italia.

„Pielea naturală de toate nuanţele, ața, accesoriile și alte materiale auxiliare din care sunt făcute obiectele pe care le propunem azi spre comercializare sunt importate din Italia. Orice lucru făcut în atelierul nostru este de valoare și e confecționat sută la sută din piele naturală de cea mai bună calitate”, spune Vitalie Burlacu. Dincolo de faptul că, la cei 33 de ani ai săi, bărbatul are studii superioare în ingineria tehnică şi în medicină, Vitalie mai ştie a coase orice obiect din piele la maşină, propune ideile sale în designul obiectelor de marochinărie şi ştie a confecţiona la maşina de tricotat mănuşi din lână naturală. Mingireanul spune că are cursurile de producere de la mama. „Singur am început a coase, a croi la mașinile de cusut. La început lucram eu, mama, sora”, își amintește el.

„Totul începe de la mama”

Este de părerea că „dacă vrei să obţii ceva în viaţă trebuie să munceşti mult”. În prezent, este manager, director la firma sa, unde, pe lângă mama, munceşte sora sa, câteva verişoare şi soţia sa.

Bărbatul spune sincer că „totul a început de la mama, din anul 2005, când făcea articole tricotate. Atunci m-am gândit să confecționăm și articole din altă materie. În anul 2008, am început cu articole de marochinărie, și în 2012 am făcut un rebranding. Astfel toate obiectele confecționate din lână și piele produse de noi poartă logoul Vitalie Burlacu, propus de mama mea”, explică el. Bărbatul spune că 90% din piața de desfacere a obiectelor confecționate la firma sa sunt în Republica Moldova. Încă nu are planuri de a exporta produse, pentru că se conduce după zicala: „Nu fă pasul mai lung decât piciorul”.

„Nu fă pasul mai lung decât piciorul”

„Noi putem concura la nivel mondial cu husele confecționate de cei 16 angajați în atelierul nostru. Sunt de calitate, au un design deosebit şi un preț accesibil. În orice magazin de telefonie mobilă găsiți în vânzare husele noastre. Nu a reușit să iasă pe piața Moldovei Iphone 5, că husele erau deja confecționate și transmise spre comercializare”, spune mândru bărbatul. Cât priveşte celelalte obiecte, acestea încă nu pot fi comparate cu mărcile cunoscute la nivel mondial. „Mai trebuie de muncit la design. Suntem responsabili pentru orice obiect și pentru noi contează mult opinia, sugestia fiecărui cumpărător”, spune Vitalie Burlacu.

Astfel, o centură cu marca „VB” costă de la 230-280 de lei, o geantă – de la 500 la 1200 de lei, o husă de la 49 la 99 de lei și mai scumpe, o servietă ajunge la 2500 de lei, fiind căptuşită şi în interior cu piele naturală.

Mănuşile şi căldura mamei

Nu rămân în urma obiectelor din piele lucrurile tricotate de mama lui Vitalie Burlacu şi două angajate ale ei. Femeia ne asigură, ţinând în mână o pereche de mănuşi cu marca familiei sale, că astfel de mănuşi din lână naturală nu se mai produc în Moldova. Munca este enormă, dar ele costă doar 50 de lei. „Cine cunoaşte ce căldură şi ce înseamnă lână naturală nu ezită să cumpere mănuşile noastre, dar şi celelalte obiecte tricotate, fie un fular, fie o căciuliţă”, îşi etalează lucrările din lână meşteriţa.

Vitalie Burlacu se mândrește cu mica afacere pe care o are și spune că merită să investești în piața din Republica Moldova, „dacă te mulțumești cu ceea ce ai. Duminicile poți sta la masă cu familia ta şi să discuți orice idee. Te bucuri de ceea ce ți-a dat Dumnezeu. Îți vezi copilul cum crește”, își enumeră tânărul atuurile pe care ar trebui să le preţuiască oricine.

 

 

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa