„Să nu lăsăm în paragină mormintele membrilor Sfatului Țării”

untitledInterviu cu Maria Vieru-Işaev, cercetător științific

– Dragă Maria Vieru-Işaev, de mai mulţi ani cercetezi viaţa şi opera unor personalităţi, numele cărora sunt legate de Unirea Basarabiei cu România din 1918. Mi-ai mărturisit că în ultimul timp ai adunat date inedite despre mormintele membrilor Sfatului Ţării. Pe care dintre acestea ai reuşit să le depistezi? Unde se află? În ce stare sunt ele?

Primul a fost cel al Elenei Alistar, de la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Îl cunosc din anii ’90. Apoi au urmat mormintele de la Cimitirul Mănăstirii Cernica („parcela basarabeană” de la Cernica). Pentru basarabenii refugiaţi în România, locul acesta devenise „Zidul Plângerii”, vorba părintelui Ignatie Grecu, arhivarul mănăstirii, căruia îi sunt recunoscătoare pentru detaliile oferite la acest subiect. La Cimitirul Cernica sunt mormintele deputaţilor unionişti Dimitrie Bogos, Vlad Bogos, Daniel Ciugureanu (cenotaf), Gurie Grosu, Pantelimon Halippa, Anatolie Moraru, Ion Pelivan, Elefterie Sinicliu, Nicolae Suruceanu. Din cartea lui Alexandru Chiriac „Membrii Sfatului Ţării: 1917-1918” reiese că tot acolo este înmormântat Gheorghe Tudor, dar nu cunosc deocamdată locul acestui mormânt.
Începând cu 2013, încerc să descopăr mormintele deputaţilor din Sfatului Ţării, presărate prin cimitirele din Bucureşti. În afară de cele patru de la Bellu, sunt aproximativ treisprezece. Ştiu deja unde au fost înmormântaţi Grigore Cazacliu („Reînvierea”), Vlad Cazacliu („Ghencea civil”), Ştefan Ciobanu („Reînvierea”). Sunt trei morminte depistate cu ajutorul rudelor: Anatolie Cazacliu (fiul lui Gr. Cazacliu), Ludmila Cazacliu (nora lui Vlad Cazacliu) şi Victor Mancaş (nepotul lui Ștefan Ciobanu). Le mulţumesc mult! La Cimitirul „Sf. Vineri”, ghidată de un tânăr funcţionar, m-am pomenit la cavourile lui Petre Cazacu, Vasile Ghenzul şi Ion Codreanu (numele nu-i pomenit pe cruce).

– Cine îngrijeşte mormintele membrilor Sfatului Ţării de la Cernica?

Rudele. Şi apoi majoritatea sunt cavouri. Doar modestul mormânt al Mitropolitului Gurie e acoperit cu un covor de iarbă, au grijă de el cei de la mănăstire.
De câţiva ani, studenţii şi elevii basarabeni merg de 27 martie la Cernica. Este un lucru admirabil! Cred însă că traseul acestui gen de acţiuni trebuie extins an de an, pe măsura identificării noilor morminte.

– Cum ai descoperit locul de veci al Elenei Alistar? Era acoperit de buruieni? Le-ai smuls singură?

Am aflat de mormânt prin fostele ei eleve, care l-au îngrijit, alături de rudele Isanos. Cu timpul, el a devenit tot mai singuratic, pe măsură ce mureau contemporanii ei grijulii. De câţiva ani am preluat ştafeta. Am găsit cu greu mormântul Elenei Alistar la Cimitirul Bellu. Mi-a trebuit răbdare să-l „desţelenesc” de „chirău”, numit în popor şi „iarbă rea”. Am fost ajutată de bunul meu prieten, nonagenarul Constantin Manuilă, nepotul lui Pavel Dicescu.

– Ce morminte ale membrilor Sfatului Ţării se mai află la Cimitirul Bellu din Bucureşti?

Ştiu de cele ale lui Ion Buzdugan şi Gherman Pântea. Urmează să aflu dacă s-a păstrat mormântul lui Vasile Bârcă, decedat în 1949. Deocamdată, l-am găsit doar în registrul cimitirului. Este, de altfel, şi cazul locului de veci al lui Pantelimon Erhan, de la „Ghencea civil”.

– Ai organizat slujbe de pomenire la aceste morminte? Cine te-a ajutat? Cine a participat?

De parastas la mormântul lui Ion Buzdugan s-a îngrijit, în martie 2012, consăteanca lui, dna Maria Andronachi, din comuna Brânzeni, raionul Edineţ. Aşa a înţeles dânsa să marcheze 125 de ani de la naşterea lui Buzdugan. De altfel, dna Andronachi a avut grijă de parastas şi la mormântul lui Vasile Stroescu, de la Cimitirul „Sf. Vineri” (11 noiembrie 2010).
Pe 23 noiembrie 2013, am organizat comemorarea la mormântul lui Ştefan Ciobanu (1883-1950). M-au ajutat prin prezenţă, moderare, discursuri, gătit etc. circa 30 de oameni de bine, despre care voi scrie neapărat. Ajutorul principal a venit însă de la Forţa Divină.
Îmi doresc organizarea unui parastas la mormântul Elenei Alistar. Sper să se implice profesorii de la Liceul „Elena Alistar” din Chişinău, fosta Şcoală medie nr. 28 pe care, de altfel, am absolvit-o în anul 1968.
Ar trebui să se oficieze parastase la toate mormintele deputaţilor unionişti, pe care să le organizeze mai degrabă consătenii, cum a făcut-o dna Maria Andronachi. Unde-s mulţi, puterea creşte.

– Le-ai arătat mormintele unor grupuri de studenţi basarabeni din Bucureşti. Care a fost reacţia lor?

Pe 27 martie 2013, susţinută de dna Iuliana Costin, am dus în premieră un grup de studenţi şi elevi basarabeni la mormintele lui Ion Buzdugan, Gherman Pântea şi al Elenei Alistar. Ochii cuminţi şi receptivi ai tinerilor mi-au confirmat vechea convingere că educaţia morală, creştină şi patriotică trebuie făcută inclusiv la mormintele înaintaşilor. Trebuie să semănăm binele în sufletele noilor generaţii, oricare ar fi reacţia lor de moment.

– Care dintre mormintele unor personalităţi istorice remarcabile sunt lăsate cu totul în uitare? Cum ai dat de mormântul lui A. D. Xenopol?

Îmi propusesem să găsesc mormântul lui Alexandru Chiriac (1919-2002), cel căruia îi datorăm Tabelul cuprinzând data, locul morţii şi locul înmormântării unor deputaţi, de care mă ghidez în căutările mele. Stimata dna Iulia Scutaru m-a îndrumat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, dându-mi ca punct de reper mormântul lui Alexandru D. Xenopol (1847-1920). Căutam un loc de veci somptuos, pe măsura meritelor vestitului istoric, numele căruia îl poartă Institutul de Istorie din Iaşi. Când colo, am dat de ceva incredibil! Un loc drept, neîngrădit, peste care am păşit iniţial, fără să-mi dau seama că trec peste mormântul lui Xenopol. Oamenii aruncă lângă el gunoiul, neştiind probabil ce fac. Am încercat să-i sesizez pe cei de la Academia de Ştiinţe a României. Dar asta e o altă poveste tristă.

– Mormintele membrilor Sfatului Ţării de la Cimitirul Central Ortodox din Chişinău au un aspect mai îngrijit?

Aş zice că da. Şi principalul, nu sunt cu totul părăsite. Nu sunt „orfane”, cum numesc eu mormintele, asemănătoare cu cel al lui Xenopol. Ani în şir, cu prilejul Zilei Unirii, ele sunt vizitate de buni români basarabeni, precum inginerul Constantin Botnari, istoricii Ion Negrei şi Mihai Taşcă, profesoara Daniela Vacarciuc cu elevii săi de la Liceul „V. Alecsandri” din Chişinău. Am aflat aceste detalii de la Mihai Taşcă, care mi-a făcut de curând o excursie la unsprezece morminte ale deputaţilor din Cimitirul Central Ortodox din Chişinău: Nicolae N. Alexandri, Constantin Bivol (cenotaf), Vasile Cijevschi, Ion Costin, Anton Crihan, Serghei Donico-Iordăchescu, Boris Epure, Vasile Laşcu, Nicolae Moghileanschi, Iacob Sucevan, Vasile Ţanţu (vezi Mihai Taşcă, „Deputaţi în Sfatul Ţării înmormântaţi la Chişinău”, „Timpul”, 9 aprilie 2010).

– Crezi că e posibil să se organizeze pelerinaje la mormintele membrilor Sfatului Ţării?

Nu doar posibil, dar şi necesar. Contează dorinţa şi iniţiativa. Vor fi pelerinaje de înnobilare a sufletelor.

– Pregăteşti o carte despre aceste morminte sau te interesează mai mult faptele concrete, acţiunile ce au scopul de a păstra memoria noastră istorică?

O carte păstrează cel mai bine memoria istorică, căci iresponsabilitatea civică şi profesională, egoismul, necunoaşterea, rea-voinţa ş. a. fac să dispară unele morminte. Mă gândesc să adun într-un volum cunoştinţele mele despre locurile de veci ale înaintaşilor. Cred, însă, că o lucrare fundamentală în acest sens trebuie să fie scoasă de Academia de Ştiinţe din RM. Ar fi, vorba stimatului Mihai Taşcă, una dintre faptele concrete pentru jubileul din 2018, când vom comemora 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu patria istorică.
Organizarea comemorărilor la mormintele personalităţilor notorii ale neamului se considera un lucru firesc în perioada interbelică. Această activitate era instituţionalizată şi mediatizată, contribuind enorm la educarea spiritului patriotic şi creştin al populaţiei. Armata, biserica, şcoala, organele administrative îşi coordonau cât se poate de bine acţiunile. Or, astăzi candela acestui important domeniu de manifestare umană este întreţinută, pe ici, pe colo, doar de voluntari.
Reînvierea tradiţiei comemorărilor la morminte de către societatea civilă şi instituţiile statului, cărţi şi fapte concrete – sunt câteva ţinte, de care trebuie să ne călăuzim când e vorba de Făuritorii Unirii.

– Mulțumesc pentru interviu.

 

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)