Să fi rămas la Orhei doar fanatizaţii lui Shor?

mahuAm editat acest număr de ziar în huiduielile unei gloate întărâtate, adusă de la Orhei, gata să linşeze întreaga echipă a Jurnal TV, dar în primul rând pe Constantin Cheianu şi Anatol Durbală, pionieri talentaţi şi curajoşi ai genului de satiră politică de la noi. Ei n-au făcut decât să pună oglinda în faţa mulţimii-victimă a unui populism rudimentar, practicat de idolul ei, penalul primar de Orhei. Încerc să-mi aleg cuvintele ca să nu mă inculpe (cuvintele) într-un eventual proces intentat de „noi suntem poporul!”. Să fac echilibristică deontologică. Să vedem ce iese. S-au supărat că s-a spus despre ei că ar fi „bătuţi cu leuca în cap”. Îmi pare o formulă eufemistică pentru comportamentul unei mulţimi spălate pe creier. Este evident că la Orhei acţionează o echipă profesionistă pentru inginerii politice care, cu acţiuni sociale minime, a atins efecte impresionante – a întărâtat, din marea iubire pentru izbăvitorul ei, numeroasa pătură pauperă din oraş. A întărâtat-o şi o ţine în priză corupând-o cu un blid de linte. Am urmărit cum i s-au schimbat de la o zi la alta „lozincile” – ieri striga deja sloganuri străine de vocabularul ei, unele total aiurea: „Jos junii corupţi!”, „Jos epigonii!” (sic!). Şi nu mai vocifera: „Cerem scuze!”, „Cerem scuze!”, muştruluită să strige: „Cereţi scuze!”.

Să fie atât de total presingul shorist în oraşul de pe Răut încât să fi fost anihilată cealaltă parte,  onestă şi raţională, a locuitorilor săi? Unde sunt intelectualii orheieni, oamenii cu scaun la cap? De ce lipseşte reacţia lor? Căci nu toţi s-o fi dat cu Shor?

La un moment dat, un operator Jurnal TV, care îşi făcea meseria, a încetat să filmeze. Întrebat de o protestatară voinică de ce nu înregistrează femeia ce tocmai recita o poezie, cameramanul a avut prezenţa de spirit să răspundă: „N-are metaforă!”. I s-a răspuns de la microfonul revoltat: „Cum n-are metaforî? Las’ c-or să vadă instanţâli dacă are metaforî!”.

The following two tabs change content below.