Să creăm un muzeu al Sfatului Țării

Domnului Vlad Filat,

prim-ministru al Republicii Moldova

Stimate domnule prim-ministru,

Știm cu toții că una din datoriile sfinte ale unei societăți civilizate este păstrarea și transmiterea din generație în generație a lucrurilor și faptelor frumoase ale înaintașilor. Actuala Republică Moldova, ca moștenitoare de fapt și de drept a Basarabiei istorice, are și ea unele lucruri preluate de la trecut, cu care se poate mândri și se poate legitima în calitate de urmașă și continuatoare a ceea ce a fost Basarabia de altădată în momentele sale cele mai înălțătoare.

Un astfel de moment, cu siguranță, cel mai important din întreaga istorie a jumătății de răsărit a Moldovei lui Ștefan cel Mare, a constituit-o activitatea Sfatului Țării, cu începere de la formarea sa, în noiembrie 1917, și terminând cu votarea actului istoric de la 27 martie 1918. În acest prim parlament democratic basarabean au activat oameni, cu care cetățenii de astăzi ai Republicii Moldova au tot temeiul să se mândrească, începând cu Ion Inculeț, președintele acestui înalt for politic și național, continuând cu o strălucită pleiadă de luptători pentru cauza națională a românilor basarabeni, ca Ioan Pelivan, Vasile Țanțu, Pan Halippa, Pantelimon Erhan, Ștefan Ciobanu, Daniel Ciugureanu, Elena Alistar, Gurie Grosu, dar și alții, și terminând cu un număr mult mai mare de fii credincioși ai plaiului străbun de cele mai variate profesii – militari, învățători, preoți, agricultori ș.a. – despre care, din variate motive, istoria spune astăzi mai puțin sau nu spune nimic.

Sfatul Țării și-a ținut ședințele sale istorice în clădirea în care astăzi este amplasată o parte a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, pe str. Alexei Mateevici. Oricine înțelege că acest edificiu, dincolo de valoarea sa de monument unic de artă a secolului al XIX-lea, are o inestimabilă semnificație istorică tocmai pentru că, în furtunoșii ani 1917–1918, a găzduit cea mai importantă instituție politică și națională pe care a avut-o Basarabia vreodată. În mod normal, parlamentele din toată lumea, tocmai pentru a-și sublinia legitimitatea, caută să-și țină ședințele în acele edificii, care, prin documentele istorice adoptate în incinta lor, au devenit simboluri ale potențialului creator și ale demnității civice și naționale ale popoarelor respective. Din păcate, atunci când s-a constituit pentru prima dată, Parlamentul Republicii Moldova nu a avut inspirația să urmeze acest frumos exemplu, deși s-au auzit atunci voci care au cerut acest lucru, printre acestea fiind și cea a subsemnatului, motivată într-un articol de ziar.

Astăzi este greu de închipuit că se mai poate pune problema ca Parlamentul Republicii Moldova să treacă în fostul Palat al Sfatului Țării. Dar ceea ce se impune ca sarcină imperioasă pentru guvern este să ia măsurile de rigoare pentru îngrijirea corespunzătoare a acestui edificiu și, mai ales, pentru crearea unui muzeu al Sfatului Țării în fosta sală de ședințe a primului parlament basarabean.

Ion Țurcanu,

istoric