S-ar putea să mori fără să râzi vreodată…

MEANDRELE SORŢII // Din patru copii pe care-i educă doar unul este al lui

Pe Nicu am vrut să-l însor. Mi-a venit gândul acesta de cum îl văzui. Bărbat frumos, ce mai! Ochi negri, sprâncene dese şi gene lungi de-i acopereau jumătate de obraz. Avea pe atunci 42 de ani şi era neînsurat încă… Ei cum naiba, mă gândeam, de nu s-a găsit nicio muiere să-l încalece! Parcă intraseră dracii în mine. Îl tot invitam la diverse sindrofii, chemam şi fete nemăritate şi mă gândeam: nu i se va opri oare privirea asupra uneia dintre ele?

A luat mireasa de lângă mire

Odată am fost invitată la o nuntă în raionul Rezina. Un prieten de-al meu voia cu tot dinadinsul să fiu la petrecerea ceea. Bărbatu-meu n-a vrut să mă însoţească, deoarece avea nişte treburi urgente de rezolvat, aşa că l-am luat cu mine pe Nicu. Am ajuns la Rezina tocmai în momentul când tinerii urcau în maşini să meargă la oficiul stării civile. Nicu, de cum văzu mireasa, n-a mai scos o vorbă, până atunci se ţinuse de spus bancuri sau mă lua peste picior ori de câte ori credea de cuviinţă. La un moment dat, dispăru, apoi îl văzui lângă mireasă. Nu ştiu ce-şi vorbiră că peste o havă de vreme nu-i nici el şi nici mireasa… Rumoare printre oaspeţi, cuscrii de-o parte şi de alta tot strângeau din umeri, mirele încremenise cu buchetul miresei în mână, iar tânăra nu-i şi nu-i. Într-un târziu, până şi cel mai prost om de la nunta ceea şi-a dat seama că Nicu a fugit cu mireasa altuia!

Oaspeţii au fost invitaţi în sala de banchete, au băut, au mâncat, oricum totul era plătit, au dansat căci şi muzică bună era, şi doar în capul mesei, lângă mire, se aşezaseră de-o parte părinţii lui şi de alta, cei care trebuia să-i fie naşi. Eu, într-un fel, mă simţeam vinovată că am adus la petrecerea ceea un om care a stricat toată rânduiala. Şi abia peste jumătate de an am aflat ce se întâmplase atunci. Nicu a recunoscut în mireasa de la Rezina o iubire de-a lui mai veche. Şi nu numai atât, fata îi născuse un copil şi a dispăruse cu pruncul într-o zi, fără să-i dea vreo explicaţie. A tot căutat-o el ani şi ani la rând, dar parcă intrase în pământ. În acel moment, nu-l mai interesa femeia, voia să ştie ce face copilul! Când a văzut-o la nuntă, nu mai putea de supărare. „Până nu-mi arăţi copilul, nu te măriţi! Încearcă să faci altfel şi ai să vezi ce păţeşti!”

Mirele nu ştia că aleasa lui are un copil de opt ani

Liliana îşi cunoştea fostul iubit, aşa că a socotit de cuviinţă să plece mai bine cu el. Cu atât mai mult cu cât mirele nu ştia că ea, cu ani în urmă,  născuse un copil şi că se educa acesta la o şcoală-internat, împlinise în toamnă opt anişori. Dumnezeu dă uneori copii celor care nu-i merită. Liliana n-a fost niciodată mamă bună pentru pruncul ei. Ar putea socoti pe degete de câte ori l-a ţinut în braţe. Până a-l da la şcoala-internat, băieţaşul  crescuse într-o familie nevoiaşă, căreia Liliana îi plătea lunar o sumă de bani. În grija ei de mamă intra doar să-l îmbrace şi să-l încalţe, în rest n-o mai interesa nimic.

A fugit de la Nicu, i-a spus ea, căci era om zgârcit şi rău la mânie. „Dar copilul, de ce nu mi-ai lăsat copilul?” „Am vrut să mă răzbun… Şi apoi ce ai fi făcut cu el, căci erai atunci fără de serviciu?” Nicu ar fi terminat-o de zile, atâta venin adunase în el… A mai aflat bărbatul că părinţii ei nu ştiau că au deja un nepot de opt ani şi că-l cheamă Alexandru, ca şi pe bunic.  Zic, le-am aflat toate acestea peste jumătate de an de la dispariţia lor de la nuntă. În ziua când mi-a telefonat Nicu și m-a rugat să ne întâlnim, nu-mi trecuse încă supărarea. Prietenul de la Rezina era şi el pornit asupra mea, chiar evita orice întâlnire a noastră, la telefon vorbea sec şi scurt, de parcă am fi fost doi străini, şi nu colegi de breaslă. Ca să n-o mai întind, m-am întâlnit cu Nicu şi fiul lui. Acum erau împreună, el îl trecuse în numele lui, îl dase la o şcoală din cartier şi era unicul părinte al băiatului, conform unei decizii judecătoreşti. Liliana era în căutarea altui bărbat, avea 34 de ani şi voia serios să se mărite…

„Ştiu că-mi căutai mireasă, mi-a spus Nicu la întâlnirea noastră.” „Şi?”, unde fac şi eu. „Păi sunt gata să mă însor, dacă ai pe cineva de treabă…” „Mie însă îmi pierise cheful s-o mai fac pe stărostița. La urma urmei, ce ştiam eu despre acest bărbat decât că e frumos şi are un copil de opt anişori?

Şi-a luat copilul, dar fără mamă

Dar soarta le aranjează pe toate, după cum îi este placul. La o adunare a părinţilor la şcoală, Nicu o cunoaşte pe mama unui coleg de clasă al lui Alexăndrel. Divorţată femeia, cu doi copii şi cu necazuri multe. La început o ajuta prin casă, repara una, alta, a treia – el între timp se angajase la un trust de construcţii şi-l ducea mintea la multe treburi gospodăreşti. Apoi au început să iasă împreună cu copiii la teatru, cinema, la prieteni şi, într-un târziu, au hotărât să se mute la un loc. Nu şi-au oficializat relaţia, dar nici nu se despart. El a pus mâna pe 50 de ani, femeia are 46 şi li-i bine împreună. Cea mai mare fetiţă s-a măritat şi în scurt timp le va pune în braţe primul nepot.

Nu v-aş fi povestit această istorie, dacă nu ar fi avut un final neaşteptat. Vă spuneam că Liliana, fosta iubită a lui Nicu şi mama lui Alexăndrel, era în căutarea unui soţ. Voia să se mărite cu cineva bogat, să aibă de toate şi să se simtă în casa ei regină. A cunoscut un asemenea bărbat la o sindrofie, l-a acceptat de amant, chiar îşi pusese în gând să-i nască şi un copil, vârsta încă-i permitea acest lucru. Ceea ce nu ştia Liliana e că amantul ei face parte dintr-un clan mafiot din regiune şi că e mereu cu viaţa-n palmă. Ea se bucura că în sfârşit are de toate. E adevărat că la 35 de ani Liliana arăta destul de bine. Gicu, iubitul ei, era cu câţiva ani mai tânăr, dar nimeni din anturajul lor nu ar fi presupus aşa ceva. Iată că i se împlineşte Lilianei visul – prinde gravidă şi aşteaptă cu înfrigurare să se întoarcă Gicu acasă, să-i spună şi lui bucuria, dar el nu mai vine.

Trece o zi, trec trei şi el nu-i şi nu-i! Îngrijorată, Liliana îl caută pe la prieteni. Aceştia ridică nedumeriţi din umeri. „Nu ştim nimic. Nu l-am văzut…” Se duce la poliţie şi acolo află că Gicu e mort şi că a fost găsit de nişte păstori într-o pădure, nu departe de oraş. Fireşte că bărbatul nu a lăsat niciun testament, iar relaţia lor neoficializată nu i-a permis femeii să intre în avuţia amantului. Rudele au dat-o afară din casă doar cu ce avea pe ea. Nici faptul că e gravidă nu le-a muiat sufletul. „De unde să ştim noi că e al lui Gicu copilul?! Naşte-l şi vom vedea atunci ce-i revine din avere…”

Află sentimentul matern şi moare

Dar în ultimele luni de sarcină o altă năpastă dă peste Liliana. Tot mai des avea probleme cardiologice, ea, care nu s-a plâns niciodată c-o doare ceva. Părinţii ei nu ştiau ce i se întâmplă fetei lor. Nu mai comunicau de ani de zile. Fiica asta întotdeauna le-a creat necazuri, de acea n-o prea agreau şi n-o căutau decât în situaţii extreme – nunta fraţilor, un mort în familie sau semnarea vreunui act notarial… Internată în ultima lună de sarcină, cu grave probleme de sănătate, Liliana îl caută pe Nicu şi-l invită la spital.

Voia să-l vadă pe Alexandru şi să-şi ceară scuze de la el. Abia acum, fiind însărcinată a doua oară şi îndrăgindu-şi acest copil, nenăscut încă, şi-a dat seama Liliana de câte l-a lipsit pe fiul cel dintâi. Ar fi vrut să întoarcă anii înapoi, să repare ceea ce-a stricat din egoism şi indiferenţă. Deci l-a invitat la spital pe Nicu cu băiatul. Mare de tot era Alexandru şi-i semăna atât de mult, încât Liliana şi-a prins capul între palme şi plângea cu sughiţuri. Cei doi bărbaţi o priveau nedumeriţi – de unde şi până unde atâta tristeţe? „Dacă se întâmplă ceva cu mine, îi spune Liliana lui Nicu, ai grijă de bebeluşul meu, nu vreau să-l crească statul. Îmi promiţi?”

Nicu nu credea că e chiar atât de serios şi a promis, fireşte, se gândea că femeia era în spital pe mâna medicilor, dar aşa a fost să se întâmple că Nicu educă astăzi doi băieţi şi două fete, dintre care doar unul este al lui de sânge…

Lidia BOBÂNĂ

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână