S-a stins din viaţă Simion Ghimpu

După o boală incurabilă, s-a stins din viaţă cunoscutul poet, prozator, profesor universitar Simion Ghimpu, doctor în studiul artelor, om de o rară sensibilitate, un talent ce s-a manifestat în mai multe domenii ale culturii.

Simion Gimpu s-a născut la 24 mai 1939 în satul Coloniţa, judeţul Chişinău, într-o familie de agricultori. După ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940, mulţi din membrii familiei au fost deportaţi în Siberia pentru simplul motiv că erau gospodari.
A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău (1963), a fost profesor la Institutul „A.V. Lunaciarski” din Moscova, apoi la Institutul de Arte din Chişinău, unde a educat generaţii de discipoli pentru instituţiile de cultură din republică.

Simion Ghimpu a fost unul dintre acei care au susţinut şi au alimentat flacăra românismului, a mişcării de eliberare naţională prin discursurile, poeziile şi atitudinea sa patriotică.

A editat două monografii, a semnat cronici teatrale, eseuri, piese. Primul volum de poeme „Mereu” vede lumina tiparului în 1995. Este autor a peste o sută de texte de cântece, unele devenite şlagăre. Poetul Ion Hadârcă nota în această ordine de idei: „Cântecele pe versurile lui Simion Ghimpu, volumul de versuri «Reversul sentimentelor» au avut norocul să fie aprinse de o scânteie divină şi cred că e cel mai mare noroc pe care şi-l poate atribui şi îl merită un artist”. A mai semnat volumele de poeme „Dincolo” (2002), „Ghici, ce-s?” (2003), „Descifrări” (2004), „Starea de spirit” (2007), „Jeepul şi sania de la Coloniţa” (2008), „Ia să-mi spui tu, spui” (2008), romanul autobiografic „Viaţă pe muchie de cuţit” (2009), volumul de eseuri, recenzii, dialoguri „Destin între destine” (2010).

Simion Ghimpu a fost un slujitor fidel al culturii româneşti. Luminoasa amintire a personalităţii sale va rămâne vie în conştiinţa celor care l-au cunoscut şi apreciat.

Consiliul Uniunii Scriitorilor
din Republica Moldova