S-a furişat în viaţa lor ca un şarpe

VIOL // Nicoleta avea 12 ani când fratele său mai mare i s-a băgat în chiloţi. Ca să îi închidă gura, i-a dat câţiva lei şi o mână de bomboane

Mama Nicoletei rămase văduvă de tânără. Fetiţa împli­nise la moartea tată-său opt anişo­ri şi trăia la bunică-sa la ţară. Mamă-sa, Ana, umbla cu gândul să-şi aranjeze viaţa. S-a tot plimbat în căutarea ferici­rii când prin Ucraina, când prin Rusia, dar tot în Moldova s-a măritat. Lucra asis­tentă medicală la un spital din Chişinău, locuia în gazdă şi mergea cu regularitate în localurile unde ar fi putut agăţa un bărbat. Era tânără, frumoasă şi avea un trup sănătos. Nu e de mi­rare că prin patul său trecuseră mai mulţi bărbaţi.

O violau frate-său şi tată-său

Dumitru i-a plăcut mai mult decât alţii, ar fi vrut să fie al său până la sfârşitul vieţii. Însă acesta îi spunea că îi însurat şi că îşi iubeşte nevasta. Şi-atunci ea se întreba: „Dacă îşi iubeşte soţia, ce caută la mine de trei ori pe săptămână?”. Abia mai târziu a aflat că a pus-o la încer­care şi că era văduv. Avea un băiat de 20 de ani care făcea o facultate. Peste câteva luni, s-au căsătorit.
Nicoleta împli­nise atunci 12 anişori. Frate-său a violat-o la vârsta asta din gelozie şi răzbunare, după cum a spus la judecată. Nu se aştepta ca taică-său să se însoare la niciun an de la decesul mamei. Nu asta însă i-a uimit pe ju­decători, ci mărturisirile copilei. Fata era gravidă în luna a şasea şi nu ştia cu siguranţă cine e tatăl copilului – frate-său sau tată-său. O violau ambii cu neruşinare.

Mamă-să, care era în sa­la de judecată, a aflat despre asta prima dată la proces. „De ce nu i-ai spus mamei?”, a întrebat-o judecătoarea. „Nu vroiam să o întristez, era aşa de fericită şi-apoi o să-mi nască poate o su­rioară. Şi ea e gravidă, vedeţi?” Judecătoarea se uita la copila naivă şi îi întrezărea viitorul. Aproape toate păţite­le la vârsta asta ajung să se prostitueze mai târziu. În cel mai bun caz, mama fetiţei ar fi putut creşte ambii copii, însă o măcina o problemă de conştiinţă.

Ceea ce s-a bănuit s-a adeverit de-a binelea

Mă veţi întreba cum s-a aflat despre relaţia fetei cu fratele său şi cu tatăl său vitregi? Simplu. Copila mergea la şcoală şi la o oră de educaţia fizică, pro­fesoara, cu ochii ei de femeie, a observat schimbarea în silueta fetei şi i-a spus direc­torului să o ducă la un examen ginecologic. Ceea ce s-a bănuit s-a adeverit de-a binelea. L-a început, credeau că vreun coleg din clasele mai mari a îndrăznit la fată, dar, în­cetul cu încetul, au aflat adevă­rul. Nici nu i-au dat voie să se întoarcă acasă, au anunţat imediat poliţia şi o organizaţie de protecţie a copiilor.

Tata şi fiul au fost arestaţi în aceeaşi zi. Mama Nicole­tei a aflat în sfârşit ce se întâm­pla sub acoperişul casei sale. Vă daţi seama ce era în sufletul femeii care credea că e fericită? Fetiţa era permanent sub controlul medicilor. Între timp, procesul a fost finalizat. Tatăl şi fiul au ajuns la puşcărie, iar mama fetei a cerut să i se întoarcă copila. Zicea că va avea grijă să aibă de toate la naştere.

Supliciul Anei

Mustrările de conştiinţă însă o obsedau pe Ana. Se gândea că Nicoleta nu va avea viitor, că ru­dele şi străinii nu vor dori să o cunoască. Nu mai vorbesc de mama Anei care nu avea ochi să o vadă. Ori de câte ori venea la Chişinău, o chema pe Nicoleta undeva în oraş. Se întâl­neau la gară şi vorbeau despre toate. Ar fi luat-o la ea în sat, dar ştia că fetele de seama acesteia ar putea să o jigneas­că. Însă, într-un oraş mare, ceea ce se întâmplă se uită mai repede.

Mama Nicoletei, când i-a venit sorocul, a născut un băiat. Credeţi că s-a bucurat femeia de venirea pe lume a acestui copil? De­loc. Când plângea, Nicoleta era cea care sărea să-l ia în braţe şi să-l primenească. Ana a apucat calea alcoolului, de necaz şi ruşine, zicea ea. Pe zi ce trecea, tot mai rău se deda viciului. Într-o bu­nă zi, a ieşit din casă, chipurile până la magazin. Nu s-a întors o zi, două, trei. La a patra, poliţia a anunţat-o pe Nicoleta că mamă-sa e la morgă, nimerise într-un accident rutier. Pentru că nu avea experienţă, bani şi timp, Nicoleta a chemat-o pe bunică-sa şi pe unchii săi şi au petrecut-o pe ulti­mul drum pe Ana.

Nicoleta, moştenitoare a unei afaceri

Bunica Nicoletei a rămas la Chişinău să-şi ajute nepoata. Nicoleta a născut o fată. A botezat-o Ana, în amintirea mamei. Între timp, primea scrisori de la tatăl-său şi de la frate-său care o rugau să-i ierte că abia acum îşi dau seama că au făcut un pă­cat de neiertat. Nu le-a răspuns niciodată.

Când a împlinit 15 ani – fetiţa sa avea opt luni, iar fratele – zece –, o întâmplare i-a schimbat viaţa. Mama sa a primit o scrisoare din străinătate. În răvaş se spunea că Xenia, verişoara mamei sale, măritată în Grecia prin 1996, a decedat şi că puţina sa avere a lăsat-o moşte­nire Anei. Averea acesteia era o casă pe ma­lul mării şi o mică afacere – un salon de frumuseţe în localita­tea unde îşi sfârşise viaţa. După moar­tea Xeniei, bărbatul acesteia a emigrat în SUA. De­ci, Nicoleta, ca moştenitoare de drept a mamei sale, s-a trezit cu avere. Dar pentru că buni­că-sa era tutore de drept al Ni­coletei şi al pruncilor, aceasta stăpânea ceea ce îi revenea nepoatei sale prin testament.

Bunică-sa a sfătuit-o să termine şcoala şi să înveţe greaca. Ea îi plătea cursurile. „Dacă plecăm în Grecia, trebuie să te înţelegi cu oamenii ceia.” Printr-un barou de avocaţi, au anunţat că moştenitoarea e minoră şi că, până la majoratul acesteia, baroul va apăra interesele fetei.

Acum, la 19 ani, Nicoleta e gata să plece din Moldova, dar nu poate să-şi scoată fratele şi fiica fără consimţământul taţi­lor lor. E în proces judiciar cu aceştia pentru a-i lipsi de drepturile părinteşti. Bunica şi-a vândut deja gospodăria de la ţară.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână