„Russkie levîie” împotriva Republicii Moldova

Radicalizarea ieşită din comun a unor minuscule formaţiuni ruseşti de factură extremistă într-un teritoriu unde etnicii ruşi constituie mai puţin de cinci la sută din totalul populaţiei pare a fi la prima vedere un paradox. Este limpede că pe cale naturală acestea nu ar putea să apară şi să se dezvolte. De unde şi concluzia că ele toate sunt concepute în eprubetă. Dar de cine şi cu ce scop?

Fanii Eurasiei roşii

Analistul politic Vladimir Socor atrăgea deunăzi atenţia asupra proliferării fără precedent a unor „mici grupări de stânga, în rândurile populaţiei aşa-numite de limbă rusă”, care se dau în stambă ca să conteste autoritatea puterii de la Chişinău. Şi tot el ne spune că acestea s-au născut şi s-au înmulţit în urma eforturilor depuse de Moscova de a compromite perspectiva europeană a Republicii Moldova.
Mai pe şleau vorbind, Kremlinul, pentru a da peste cap şansele de aderare la UE, a fabricat o puzderie de organizaţii turbulente care au menirea să profite de orice ocazie pentru a induce în ţară o stare de haos, confuzie şi nesiguranţă. Cum subsemnatul a remarcat conceperea acestor „sute negre” în „eprubeta” FSB-ului încă acum doi ani şi ceva, trebuie să constatăm astăzi, ca ele au evoluat spectaculos într-un interval scurt de timp. Transformându-se din nişte adunături cvasianonime în colectivităţi mici, dar foarte dinamice şi bine organizate, grupările ruseşti au în prezent capacitatea de a desfăşura cu rapiditate forţe suficiente pentru a contracara marşurile organizaţiilor unioniste, a provoca busculade sau a energiza mitingurile anemice ale unor elemente clericale sau ale unor provocatori marginali de genul lui Iurie Roşca.

Vladimir Socor include pe bună dreptate toate aceste mişcări răzleţe în categoria „russkie levîie”(„stânga rusă”). Aici se impune însă o precizare. „Russkie levîie” din fostele republici sovietice (Ucraina, Estonia sau Republica Moldova) nu trebuie confundaţi întru totul cu „Novîie russkie levîie” din Federaţia Rusă. Micile grupări de stânga de la Moscoca, altele decât Partidul Comunist din Federaţia Rusă în frunte cu Ziuganov, se poziţionează drept adversari ai lui Putin. Liderii lor, Udalţov, Dmitrieva si alţii, pledează pentru reîntoarcerea comunismului la origini şi crearea unei Eurasii roşii.

Emanaţii ale spionajului rus

Deşi în multe cazuri au legături formale cu „novîie russkie levîie” de la Moscova şi îşi revendică doctrina „Eurasiei roşii”, „russkie levîie” din noile state independente sunt pure emanaţii ale spionajului rus. Pornind de la faptul că minorităţile slave din Letonia, Estonia sau Moldova, nostalgice după URSS, sunt mai uşor de ademenit printr-o retorică neostalinistă şi prosovietică, Kremlinul le împinge pe calea unei opoziţii virulente de stânga.

În Ucraina, de exemplu, creaturile stângiste ale FSB-ului sunt reprezentate de câteva organizaţii. Mai puternice par să fie mişcarea „Novîie levîie” şi Partidul Progresist Socialist al Nataliei Vetrenko. În Estonia, „russkie levîie” sunt conduşi de agenţii serviciilor secrete ruse Serghei Iurghens şi Vladimir Krucinin. Tocmai de aceea, de altfel, aceste grupuri nu sunt acceptate în nicio internaţională democratică a stângii de pe glob.

„Russkie levîie” nu constituie un tot întreg în niciuna din republicile ex-sovietice. Din contra. Formaţiunile lor sunt fragmentate cu bună ştiinţă de serviciile secrete ruse. Şi nu întâmplător. Moscova are nevoie nu de mastodonţi, ci de mici grupuri mobile şi cu răspundere politică limitată care se dau în spectacol, instigă la nesupunere, la încălcarea legislaţiei, se dedau la diversiuni şi violenţe. Altfel spus, fac ceea ce marile partide adesea nu-şi pot permite.

Strategia colapsului

În Republica Moldova, Liga Tineretului Rus, „Patrioţii Moldovei” şi alte câteva grupări insignifiante au fost completate de la o vreme de Victor Şelin care a reuşit să se pricopsească în cele din urmă cu acoperirea unui partid politic numit PSDM. Toate aceste formaţiuni nu sunt altceva decât nişte bombe psihologice de multiplă folosinţă care sunt aruncate în luptă la Chişinău pentru a stârni nevroze şi isterii în spaţiul public.
Pretinşii lideri ai acestor bande politice sunt nişte kamikaze ordinari fără nici un viitor politic, chit că ei nu-şi dau seama de asta. Şelin şi compania au de jucat un singur rol: să ardă în focul ciocnirilor violente, aprins de Moscova la Chişinău. „Russkie levîie” sunt forţaţi de stăpânii lor să pună în practică „strategia colapsului”, adică a demolării totale a ţării în care trăiesc pentru a aduce pe ruinele ei noul imperiu al Eurasiei.

La mijloc, de fapt, e o armă de teroare morală pe care Kremlinul o aplică pentru descurajarea cursului european şi a perspectivelor noastre de integrare în UE. Umflaţi cu pompa serviciilor speciale ruse şi fără nicio bază socială temeinică, „russkie levîie” există doar ca să distrugă, să destabilizeze, să învrăjbească. Astfel stând lucrurile, aceste grupări urmează să fie tratate ca atare, şi anume: ca nişte explozive artizanale periculoase ce trebuie dezamorsate de urgenţă.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu