Ruşii de la Taraclia

Doar ambasadorul Bulgariei la Chişinău a vorbit bulgăreşte la Congresul bulgarilor din R. Moldova

IMG_6934

24 mai 2016, Taraclia, Congresul bulgarilor din R. Moldova. De la intersecţia Cahul-Taraclia, se deschide un drum relativ bun, care, după vreo 20 de km, se desface în două sensuri cu patru benzi, lucrare de infrastructură rar întâlnită în zonă. Ai impresia că intri într-un ditamai centru administrativ, pe dreapta, o inscripţie cu litere mari mă anunţă că intru în CENTRUL BULGARILOR DIN MOLDOVA.

După vreo 200 de metri, constat un contrast enorm între impresia de la intrare şi însăşi localitatea. Pe dreapta circulă un tractor cu remorcă cu fân, iar în stânga, lângă o dugheană, un măgăruş înhămat la o căruţă, culcat, aşa în hăţuri, îşi aşteaptă stăpânul. Casa de Cultură se află vizavi de Consiliul raional, cele două edificii au în faţa lor două monumente, primul are în faţa sa bustul lui Ştefan cel Mare, iar cel din urmă – un coșcogeamite monument al lui Lenin, ce domină centrul urbei şi, după cum mă voi convinge mai târziu, capetele bulgarilor. Lume – ioc, niscaiva persoane răzleţite se îndreaptă spre Ilici. Mă uit imediat în telefon dacă nu cumva am venit în altă zi decât cea a „soborului”… Răsuflu uşurat.

IMG_6922

Pe un coridor larg, atârnă faţă în faţă portretul mareşalului sovietic Gheorghi Jukov şi icoana Maicii Domnului. Aici este amenajată o expoziţie sărăcăcioasă de ceramică, bijuterii şi piese croşetate. Nu se aude decât vorbă rusească. Lume puţină, doi delegaţi din Colibabovca, Leova, critică între ei organizarea proastă a adunării: „În mesajul pe care l-am primit nu era niciun program, chiar nu se putea să fie mai bine organizaţi?!”. Şovăitori la vederea dictafonului, unul dintre ei mai vorbăreţ îmi spune totuşi că în satul lor, deşi este separat de raionul Taraclia, s-au păstrat bine limba şi cultura bulgară, „astfel încât conaţionalii noştri din Bulgaria nu mai joacă dansurile noastre”.

IMG_6935

Şcoală bulgărească pe banii statului român

„Şcoala şi grădiniţa sunt dotate cu sisteme termice care funcţionează cu biomasă datorită celor 500000 de lei acordaţi de statul român şi celor 300000 de lei – de către statul moldovenesc. Avem relaţii foarte strânse cu localităţi din Bulgaria. Conaţionalii noştri de acolo se miră de faptul cât de bine am păstrat noi limba şi tradiţia noastră în R. Moldova”, îmi spune bărbatul. Rugat să-mi explice ce îi împiedică pe bulgarii din R. Moldova să-şi conserve tradiţia în condiţiile actuale, acesta strânge din umeri: „Nu ştiu… finanţarea. Avem toate condiţiile pentru a ne dezvolta. Cred că singura problemă este faptul că sunt foarte puţini copii”.

„Cadrul legislativ actual din R. Moldova permite populaţiei bulgare să-şi studieze limba maternă, să-şi păstreze tradiţia şi cultura”, ne-a declarat Maria Paslari, rectorul Universităţii de Stat din Taraclia

Mă apropii de un grup de femei care se uită circumspect la mine şi mă expediază la unul dintre organizatori, Kiril Burimecikov, preşedintele comunităţii bulgare din oraşul Taraclia, un tip cu pomeţi ieşiţi în relief şi cu buze subţiri, îmbrăcat în cămaşă naţională, de altfel singurul pe care îl văd în straie naţionale bulgăreşti. „Obiectivul nostru este să atragem atenţia tuturor liderilor europeni, conducerii statului la problema care există de câteva decenii, acordarea statutului de raion naţional cultural Taracliei, pentru ca noi, bulgarii, cetăţeni ai R. Moldova, să ne putem păstra limba, cultura şi tradiţia. Nu revendicăm o autonomie similară UTA Gagauz Yeri, vrem să dobândim un act legislativ care ar servi drept garanţie că, în urma schimbării puterii în R. Moldova, să fie păstrată integritatea raionului. Pe an ce trece, observăm că multe din instituţiile descentralizate sunt concentrate în raionul Cahul. Avem experienţa tristă din 1998, când a fost creat judeţul Cahul în care a fost inclus raionul Taraclia. Noi nu vrem acest lucru”, îmi spune acesta pe nerăsuflate.

„Ne simţim umiliţi”

În timpul în care îmi vorbeşte Burimecikov, se apropie de noi Ina Şupac, liderul fracţiunii PCRM, îmbrăcată într-un costum roşu: „Kiril, să-mi dai voie să vorbesc şi eu!”. Acesta dă din cap aprobator. Din sala semigoală, îngrijită, se aude vocea sacadată a fostului deputat Ivan Zabulov, preşedintele Societății culturale „Възраждане”: „Proiectul privind acordarea unui statut special naţional cultural raionului Taraclia a fost trimis spre examinare Comisiei de la Veneţia. Nu este serios! Suntem umiliţi! Am ştiut de la început că ni se pregăteşte ceva!”. „Nu minţiţi oamenii!!! Nu spuneţi minciuni!!!”, se aude o voce din sală.

Deşi au fost anunţaţi mai mulţi diplomaţi străini, inclusiv Pirkka Tapiola, șeful Delegației UE la Chişinău, nu văd pe nimeni în „prezidiu”. Este invitat la microfon ambasadorul Bulgariei la Chişinău, Petar Valov. Desluşesc din discursul acestuia rostit în bulgară, de altfel singurul bulgarofon întâlnit de mine aici: „Este necesar un cadru juridic ce ar asigura păstrarea culturii bulgare aici, în R. Moldova, indiferent de mutaţiile geopolitice care vor surveni pe viitor. Trebuie evitat faptul ca tinerii bulgari să-şi facă studiile la universităţile din Comrat şi Cahul. Propunem ca Universitatea din Taraclia să fie transformată în filială a Universităţii din Sofia. [Aplauze] UE a elaborat o serie de proiecte în valoare de 6 mil. de euro pentru UTA Găgăuz Yeri şi raionul Taraclia pentru dezvoltarea infrastructurii, businessului mic şi mijlociu”.

Şupac tulbură apele

Toţi delegaţii cu care vorbesc îmi spun că limba şi cultura bulgară s-au păstrat bine în R. Moldova. Mă obsedează întrebarea ce îi îngrijorează pe etnicii bulgari din Taraclia, o chestiune pe care o pun tuturor interlocutorilor mei, toţi îmi spun că nu au piedici politice, doar că îi afectează cel mai mult criza demografică şi că statutul de raion naţional cultural este mântuirea lor. „Cadrul legislativ actual din R. Moldova permite populaţiei bulgare din R. Moldova să-şi studieze limba maternă, să păstreze tradiţia şi cultura poporului bulgar. În 2004, a fost deschisă Universitatea de Stat ‚Grigore Ţamblac’, cea mai importantă realizare a noastră de până acum, însă problema e că foarte mulţi elevi care absolvesc gimnaziul preferă să-şi continue studiile în Transnistria din cauza că nu vor să susţină bacalaureatul. Universitatea noastră se află într-o concurenţă strânsă cu cele două universităţi din sud, din Comrat şi Cahul, între acestea este o distanţă foarte mică, 30-40 km”, îmi spune rectorul acestei instituţii, Maria Paslari. (În drum spre Chişinău, am luat un pasager, un tânăr care mi-a relatat că zece colegi de-ai săi au plecat să facă studii la Tiraspol.)

IMG_6927

„Să rugăm Rusia”

Ina Şupac se laudă că cele două proiecte privind acordarea unui statut naţional cultural Taracliei sunt o iniţiativă a PCRM şi că expedierea lor la Comisia de la Veneţia este o metodă de a tergiversa adoptarea acestora. „Nu spuneţi minciuni!”, se aude aceeaşi voce din sală. „Proiectul privind acordarea unei municipalităţi mai largi Chişinăului nu a fost trimis la Veneţia”, continuă Şupac.
Kiril Burimecikov citeşte o nouă rezoluţie, delegaţii o votează. Fiodor Sabii, preşedintele Comunităţii bulgarilor din R. Moldova, propune cu aplomb ca soborul „să roage” Federația Rusă ca aceasta să ofere urmaşilor „coloniştilor bulgari ruşi” din raionul Taraclia posibilitatea de a-şi exporta produsele pe teritoriul rus. Ridică lehamite mâinile doar jumătate din cei care au votat rezoluţia. Acelaşi Sabii anunţă delegaţii că în sală şi-a făcut apariţia Irina Vlah, başcanul UTA Gagauz Yeri.

Ieşind din sală, desluşesc din rumoare vocea unei femei: „Doamne, câtă indiferenţă! De ce au venit atât de puţini oameni?!”. „Nu te îngrijora, au fost atâtea televiziuni, vor arăta sala plină!”, o consolează un bărbat.

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ultimele articole de Ilie Gulca (vezi toate)