Rusia îşi consolidează influenţa în Ucraina şi R. Moldova

STRATFOR // Asigurarea flancului său sud-vestic în Europa a fost transformată într-o prioritate de către Rusia

Eşecul referendumului din Republica Moldova reprezintă o victorie a comuniştilor din opoziţie, care au chemat la boicotarea sa, ilustrând totodată creşterea influenţei Rusiei în Moldova. Progresul Rusiei în consolidarea influenţei sale în Moldova a fost făcut posibil de viteza cu care Moscova a fost capabilă să readucă Ucraina ”înapoi în turmă”, notează ziarul ucrainean de limbă engleză „Kyiv Post”, care prezintă o analiză publicată de Stratfor.

Importanţa referendumului din Moldova depăşeşte graniţele politicii interne din mica ţară, ilustrând importanţa ţării drept câmp de bătălie între Occident şi Rusia. Eşecul referendumului indică creşterea influenţei Moscovei în ţară, având o legătură directă cu consolidarea Rusiei în Ucraina vecină. Asigurarea flancului său sud-vestic în Europa a fost transformată într-o prioritate de către Rusia încă de la revoluţia portocalie, prooccidentală, care a traversat Ucraina în 2004.

Dintre toate fostele republici sovietice, Ucraina este cea mai strategică pentru Rusia. Sectoarele sale agricole şi industriale sunt practic integrate în nucleul economic propriu al Rusiei, iar 80 la sută din livrările de energie dinspre Rusia către Europa tranzitează Ucraina. Intenţiile revoluţiei portocalii şi ale mişcării prooccidentale de aderare la blocuri vestice precum NATO reprezentau o ameninţare directă la supravieţuirea Rusiei. Preluarea puterii de către forţele provestice la Kiev a constituit un punct de cotitură pentru Rusia, care a făcut Moscova să-şi concentreze toate eforturile pe eliminarea influenţei occidentale la periferia sa şi restabilirea propriei influenţe. Cu numai cinci ani mai târziu, Rusia a reuşit atât să reîntoarcă Ucraina către Moscova, cât şi să-şi consolideze prezenţa în ţară relativ rapid.

Rusia şi Ucraina au format un parteneriat strategic

Sub coaliţia portocalie, Ucraina avea un guvern disfuncţional, continuu blocat între interesele şi ambiţiile concurente ale preşedintelui de atunci, Viktor Iuşcenko, şi ale premierului de atunci, Iulia Timoşenko. Sub actualul preşedinte pro-rus, Viktor Ianukovici, blocajul a fost eliminat. Ianukovici l-a numit premier pe loialistul şi prorusul Mikola Azarov, creând în parlament o majoritate pentru Partidul Regiunilor, prin anumite manevre constituţionale abile. Cu un aliat fără mari ambiţii politice proprii ca premier şi un parlament fără opoziţii, Ianukovici a reuşit să consolideze o mare parte a aparatului politic al Ucrainei, de la şefi regionali la miniştri. Nivelul de control politic atins de Ianukovici s-a transpus în consolidări şi în alte domenii, mai ales în armată şi serviciile de securitate, Rusia fiind primul beneficiar al acestor schimbări.

La câteva luni de la inaugurarea în funcţie, Ianukovici a semnat un acord de referinţă, prin care a fost extins cu încă 25 de ani contractul de concesionare a bazelor navale ruseşti din Crimeea, în schimbul unor preţuri mai mici pentru gazele din Rusia. Acest lucru a reprezentat o deviere importantă de la abordarea lui Iuşcenko, care nu doar că nu susţinea extinderea contractului pentru baza navală din Sevastopol, dar cerea chiar desfiinţarea ei. Pentru populaţia din Crimeea, care are legături istorice şi culturale cu Rusia şi vede baza navală drept simbol al protejării regiunii de către Moscova, faţă de Kiev, abordarea lui Ianukovici este mai favorabilă şi mai realistă decât cea a lui Iuşcenko.

În ce priveşte serviciile de securitate, Ianukovici a demis pe mulţi dintre prooccidentalii numiţi de Iuşcenko şi a realizat, aşa cum arată surse Stratfor de la Kiev, o reconciliere completă între serviciul de securitate ucrainean (SBU) şi serviciul de securitate federal rus (FSB). La o întâlnire din mai dintre şeful SBU, Valeri Koroşkovski, şi cel al FSB, Alexander Bortnikov, s-a ajuns la un acord care va permite agenţilor FSB să activeze la Sevastopol pentru protejarea flotei Mării Negre faţă de operaţiunile vestice. În termenii acordului, secţia de contraspionaj a SBU a transformat SUA în principala sa ţintă (alături de MI-6 britanic), mai degrabă decât Rusia. În esenţă, Ucraina şi-a restructurat aparatul său militar şi de securitate în aşa fel încât el este similar cu ceea ce era în era sovietică.

Dat fiind că Rusia a consolidat relativ rapid Ucraina, ea a fost capabilă să treacă la următorul stat din flancul său de sud-vest: R. Moldova. În timp ce Ucraina este vitală pentru supravieţuirea Rusiei, Moldova reprezintă ultima porţiune de teritoriu pe care Rusia are nevoie să-l controleze, pentru a se asigura dinspre sud-vest. Rusia controlează deja de facto Transnistria, însă ea nu conferă protecţie faţă de imixtiunea unor puteri sud-est europene, aşa cum o face Moldova.

Presiunea Rusiei asupra elementelor occidentale de la Chişinău

Ameninţările dinspre sud-estul Europei erau din punct de vedere istoric întruchipate de duşmani precum Imperiul Otoman, azi principala ameninţare venind dinspre România, care are legături culturale şi istorice puternice cu Moldova. Deşi România nu poate desigur rivaliza cu puterea militară şi economică a Rusiei, calitatea ei de membru al unor blocuri occidentale precum UE şi NATO – mai ales alianţa sa cu SUA – reprezintă o ameninţare reală pentru Rusia, prin coridorul moldovean, consideră publicaţia. România a susţinut activ partidele proeuropene ale Republicii Moldova şi intenţia de aderare la NATO, preşedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, solicitând Rusiei să-şi retragă trupele din Transnistria şi aprobând un decret controversat, prin care data de 28 iunie era declarată „Ziua Ocupaţiei Sovietice”, lucru anulat ulterior.

Rusia a făcut propriile presiuni asupra elementelor occidentale de la Chişinău, interzicând exporturile de vin din Moldova şi sprijinind comuniştii din opoziţie. Totodată, Rusia şi Ucraina au format un parteneriat strategic pentru a găsi o soluţie la problema Transnistriei iar Ucraina şi-a folosit propriile sale legături etnice în Moldova pentru a susţine propunerile Rusiei.

Acest lucru indică faptul că Ucraina revine înapoi în tabăra Rusiei şi că Moscova foloseşte Kievul pentru a ajuta la obţinerea obiectivelor de politică externă ale Kremlinului. Eşecul referendumului din R. Moldova este un semnal clar că abordarea Rusiei funcţionează. Moldova nu s-a deplasat nicidecum în mod definitiv înapoi către Rusia în urma referendumului, însă Rusia a dovedit că are destulă influenţă pentru a bloca proeuropenii şi susţinătorii lor. Iar dacă Ucraina este un exemplu grăitor, Rusia ar putea deţine astfel planul pentru atragerea altei foste republici sovietice strategice din flancul sud-vestic de la Vest înapoi către Moscova. (Agerpres)

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău