Rusia azi (I)

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Adrian Ciubotaru

 Ce se mai întâmplă în Rusia? Întrebare cu atât mai actuală acum, când președintele proaspăt ales al RM, I. Dodon, își declară intenția de a pune bazele unui parteneriat strategic cu Moscova și, în general, de a reorienta țara spre Est, fără a rupe însă legăturile cu Vestul.

 Desenarea “vectorului geopolitic” moldovenesc, care să evolueze simultan în toate direcțiile, e o veche zăbavă a oamenilor de stat de la Chișinău. În prezent, această îndeletnicire devine mai periculoasă ca oricând: nu mai poți fi prieten cu Rusia în mod gratuit și declarativ. Așa cum puteai fi în epoca lui Elțin sau în Rusia prekieveană, pardon, precrimeeană. Azi, prietenia trebuie demonstrată. Nu cred că lustruirea entuziastă a pantofilor lui Putin poate scuza implementarea Acordului de asociere cu UE. E de neconceput ca Rusia să nu vrea nimic pentru Transnistria ca recompensă pentru ajutorul mediatic, politic și financiar acordat socialiștilor în toți acești ani de campanie electorală sub steagul Rusiei. Nu cred că același steag, arborat la sediul PSRM, poate deturna atenția Kremlinului de la jocurile politice interne ale liderului socialiștilor. De asemenea, a trecut vremea când liderii ruși abordau chestiunea moldovenească mai mult formal și fără o documentare prealabilă – ne aducem aminte cu toții de unele declarații din anii 1990 și de la începutul anilor 2000 care surprindeau nu atât prin agresivitate și aroganță, obișnuite pentru diplomația rusească, cât prin necunoașterea cvasitotală a realităților din RM și chiar din Transnistria. După cel de-al doilea Maidan îndeosebi, Kremlinul preferă să se informeze mult mai temeinic, pentru a interveni mai eficient în caz de necesitate.

 Prin urmare, nu trebuie să ne închipuim că Rusia lui Putin se va mulțumi cu acel bonus de imagine pe care l-a câștigat prin alegerea unui președinte promoscovit în RM. De aceea, e timpul să știm și noi cu cine avem de-a face. Dacă tot nu ne-am sinchisit (atât poporul, cât și clasa politică) să tragem concluzii corecte din experiența ucraineană, concluzii care, sunt sigur și azi, ne-ar fi salvat de o mulțime de probleme, să încercăm măcar să înțelegem mai bine procesele care au loc în fosta metropolă. Ignoranța, dublată deseori de ranchiună, cu care am tratat drama ucraineană a vădit încă o dată gravele noastre defecte morale, dar nu ne-a afectat decât în parte: nu suntem noi primii care nu învață din greșelile altora. Necunoașterea realităților rusești (cu care au simpatizat totuși peste 800 000 de cetățeni ai RM!) ar putea avea însă efecte fatale, mai ales pe termen lung. Trebuie să știm că Rusia de azi e diferită de cea de ieri. Deși se mai trasează paralele cu stagnarea brejnevistă sau cu înghețul andropovist etc., Rusia anului 2016 diferă chiar și de Rusia anului 2014, cea care anexa pe furiș Crimeea și declanșa măcelul în Donbas.

Ce a modificat variabilele fără a schimba sistemul?

Întâi și întâi, aventura militară din Siria. Concepută ca o carte de schimb în cazul renegocierii sau, eventual, revizuirii chestiunilor litigioase (Ucraina), intervenția s-a împotmolit în nisipoasa structură a războiului civil și religios sirian. Blitzkriegul diplomatic și mediatic, camuflat în asistență militară regimului lui Asad și în luptă antitero, a devenit un război de uzură care riscă să evolueze după scenariul afgano-sovietic. Retragerea Rusiei din Siria e mai puțin probabilă în viitorul apropiat decât retragerea americanilor sau a turcilor: pe fundalul semieșecului din Donbas, Putin nu poate accepta o nouă lovitură la imagine. Mai ales acum, când balaurul propagandistic e tot mai greu de îndestulat și când ideologia “cetății asediate” e tot mai greu de susținut. Pe de altă parte, rămânerea în Siria complică și mai tare lucrurile, în special pentru bugetul Rusiei.

Cât privește bugetul, previziunile cele mai sumbre nu s-au adeverit: mai mulți experți constată ieșirea din recesiune a economiei ruse. Cu toate acestea, faptul că economia Rusiei nu mai poate coborî nu înseamnă neapărat că, în cel mai scurt timp, va urca: pe ruși îi așteaptă o perioadă destul de lungă de stagnare, cu o creștere economică nesemnificativă chiar și în cazul ridicării sancțiunilor. Cuvântul “austeritate” s-a instalat definitiv în limbajul tehnocraților de la Kremlin, deși ocolește în continuare domeniile strategice: industria de război și industria de propagandă.

 

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)