RUPEREA RÂNDURILOR // Un caz de impostură

Mircea V. CIOBANU

Vestea despre numirea lui Valeriu Matei în funcţia de director ICR Chişinău nu m-a surprins. Auzisem, mai devreme, că „s-ar putea întâmpla”… Bine, atunci, la faza ipotetică, nici nu-mi păsa. O credeam o glumă, în contextul schimbărilor de la ICR Bucureşti (mai contau detaliile locale?), iar în contrapunct – al prăbuşirilor succesive ale viselor de mărire ale lui VM, în cadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Lumea care a aflat recent vestea este descumpănită şi revoltată. Republica Moldova este o zonă sensibilă, aici cantitatea de product cultural românesc depăşeşte capacitatea tuturor  filialelor românismului. Până mai ieri, în cadrul acestui specific, inclusiv cu sprijinul unor instituţii româneşti, se promova doar un fel de cultură: cea zgomotos-patriotică, foarte puţin eficientă, dacă nu nocivă. Deschiderea ICR Chişinău promitea o alternativă…

Numitul Matei este exemplul perfect de impostură, produs(ă) atât prin forţarea abuzivă a propriei imagini, cât şi prin ceea ce s-ar numi transferul de imagine. La suprafaţă, avem un poet cu cărţi publicate, comentat de critici, fost director de editură. Mai mult: lider de opinie, ex-deputat, lider de partid parlamentar, candidat la preşedinţia ţării. Unde-i impostura?

Răspuns simplu: în toate! Ca poet, nu s-a impus. Mai mult, a fost acuzat (cu argumente solide) de plagiat şi, cel puţin până azi, producţia lui încă nu a fost scoasă de sub acuzaţie. Lumea ştie nişte titluri de carte, dar nu i-a prea reţinut textele. Criticii i-au scăldat imaginea de poet în parfum patriotic, fără analize substanţiale. Ca editor, a ruinat una dintre editurile cele mai importante. A candidat la preşedinţia Frontului Popular, la preşedinţia Filialei Chişinău a USR, la preşedinţia RM. Nu a reuşit în nici un caz să convingă, dar toate i s-au adunat, ca achiziţii necesare, pentru CV. În loc să-i fie taxate, firesc, drept rateuri şi să-i potolească orgoliile!

A fost preşedintele Partidului Forţelor Democratice pe care l-a falimentat cu acelaşi succes cu care a ratat şi alte scopuri. Nu mă interesează subiectul patrimoniului formaţiunii (să-şi bată capul finanţatorii). Dar în acest partid şi-au irosit energiile oameni de bună condiţie. Şi au cam rămas cu buza umflată şi cu imaginea şifonată. Sigur că – în alt context – au fost trădaţi şi frontiştii, care au pariat pe Iurie Roşca. E teribil de dureros. Dar Roşca e pus la stâlpul infamiei pe multă vreme. Pe când această Pasăre Phoenix renaşte şi îşi re-încropeşte cariera, într-o dorinţă patologică de a fi vreun – orice! – şef. Chiar dacă e incapabil de a comunica cu oamenii, e plin de emfază, e lipsit de empatie – antipodul absolut al unui manager.

Transferul de imagine, ca impostură, acesta e. Există un ca-şi-cum-poet. Care devine un ca-şi-cum-lider-politic. Imaginea de „poet” îl favorizează, chiar dacă lumea nu-i testează scriitura. Ratează ambele ipostaze, dar, uimitor, după eşecul politic, lumea îl re-acceptă ca poet, pentru că are în spate un trecut „politic şi patriotic”! I se publică şi i se recenzează cărţi. Impostura ajunge la faza a doua a ciclului: falsul poet naşte falsul politician, care re-naşte falsul literat. Toate adunate împreună creează iluzia unui potenţial manager cultural.

P.S. Îmi pare rău de postura, umilitoare, după mine, în care s-a pomenit Nichita Danilov, un scriitor autentic, desemnat în calitate de adjunct al lui VM.

P.P.S. În ultimii ani, scriitorii din Basarabia au acordat, consecvent, vot de blam modelului de „management cultural” marca Valeriu Matei. Numirea lui în funcţia de director ICR Chişinău sfidează această opinie cvasigenerală a literaţilor din Republica Moldova. A fost conducerea ICR Bucureşti conştientă de acest gest? După ce VM va discredita – fiţi siguri de asta! – imaginea ICR, cine se va face responsabil?

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)