RUPEREA RÂNDURILOR // Teoria conspiraţiilor

Există în cartea lui Eugen Negrici Iluziile literaturii române o listă de mituri (poporul ales, cetatea asediată, paradisul pierdut ş.a.) care ne scot de sub ochiul analizei critice şi ne plasează sub nebulosul joc al mistificărilor şi al suspiciunilor. Între acestea, un mit care se ţine pe spinarea unor balauri fioroşi este cel despre complotul malefic.

Un fost politician, fost lider de partid, fost patriot român, spunea despre oricare oponent: „E un KGB-ist”. Azi, toată lumea crede că tocmai acest fost lider este un securist. Această „sentinţă publică” îmi aminteşte de un caz grotesc: Beria îi împuşca fără menajamente pe foştii săi camarazi, cu sentinţa cvasiinvariabilă: „pentru spionaj în folosul Japoniei, Germaniei, Marii Britanii…”. Ei bine, în 1953, Beria însuşi este arestat, acuzat şi executat. Nu pentru valorificare exemplară a sistemului gândit de Lenin şi dus până la paroxism de Stalin, ci… „pentru spionaj în folosul Marii Britanii şi altor state, tentativă de lichidare a statului sovietic, de restaurare a capitalismului şi restabilire a dominaţiei burgheze”(!)

Cineva ar fi putut să fie, într-adevăr, agent de influenţă, turnător ş.a.m.d. Ar putea fi securist şi fostul lider de partid. Dar e uimitoare lenea de a privi dincolo de aceste suspiciuni. E comod să explici orice opinie care nu coincide cu a ta, ca pe una care vine dinspre nu ştiu ce forţe malefice. Dacă deschidem cutia Pandorei, vom regăsi pe listele celor declaraţi cândva „agenţi ai Moscovei”, „masoni”, „agenţi CIA” „sionişti” etc. toată floarea lumii politice şi culturale. Orice om altfel este trecut pe lista complotului. Toată neputinţa şi toate eşecurile noastre (sau ale acestor „personalităţi”) le punem pe seama unor conjuraţii bine construite.

Un savant explica pericolul acceptării unor „teorii” privind „natura extraterestră” a civilizaţiei umane: acestea paralizează căutările. Nu mai cercetăm, odată ce s-ar fi putut întâmpla ca toate să ne fi fost aduse cândva „de-a gata” de către civilizaţiile de pe alte planete. Aşa e şi în cazul „teoriei conspiraţiei”: dacă mizerabilul tip X este agent străin, atunci omul nu a făcut altceva decât să execute ordine. Nu a turnat, bârfit, calomniat, sabotat din micime sufletească, din ticăloşie! Or, eşecurile au, cel mai adesea, nişte cauze foarte pământeşti: laşitate, ticăloşie, lăcomie, orgoliu, înfumurare, aroganţă, prostie, incompetenţă, amatorism. Cu aceste „calităţi” orice „extraterestru” ne ia cu mâinile goale.

Teoria conspiraţiilor conduce la o substituire a termenilor. Cineva care credeam, judecând logic, că a fost laş, se dovedeşte că „a respectat angajamente”. Un ticălos elementar ar fi fost „şantajat”. Iar un al treilea, care, din infamie, pentru vreun post sau pentru bani, şi-a trădat, în cea mai josnică manieră, camarazii, se dovedeşte a fi „agent al serviciilor speciale”. În aceeaşi „teorie” (produsă pe terenul imposturii), profitorul se numeşte „patriot”, turnătorul – „spion”, iar sabotorul din impotenţă – „agent de influenţă”.

Este incitant să construieşti teorii ale conspiraţiei. Ne putem imagina cum serviciile secrete americane şi ruseşti se confruntă pentru puterea de influenţă pe acest „cap de pod”, pentru acest „pământ mic” (cum vă par termenii?). Putem presupune că, mai presus de FSB şi CIA, stă… Mossad-ul, monitorizându-i. Şi atunci teoriile conspiraţiei conduc spre conjuraţia dominaţiei mondiale şi se apropie de arhaicele teorii ale fatalităţii (foarte comode pentru cei leneşi).

Am putea (mergând încă şi mai departe) să-i facem pe toţi (politicieni, jurişti, agenţi etc.) să se întâlnească – din pasa lui Umberto Eco – în vreo lojă masonică. Vom „realiza” că toţi adversarii sunt, de fapt, membri ai unei comuniuni, aproape fraţi, că totu-i un joc, după Huizinga. Nu i-aţi văzut pe politicieni care, după ce s-au zgâriat pe faţă şi s-au scuipat în public, (s-)au pupat apoi toţi (în) piaţa endependenţii? De ce procedează aşa?

Corect! Sunt membri ai aceleiaşi Frăţii!

Mircea V. CIOBANU

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)