RUPEREA RÂNDURILOR // Teatrul Silviei Goteanschi

MIRCEA-V.-CIOBANUNicolae Tzone e în plină vânătoare de poeţi (şi de poete) din Basarabia. Turneul de o săptămână al Editurii Vinea la Chişinău a readus în prim-plan poezia: ce este, cum trebuie să fie? Şi: cum se vede poezia scrisă în Basarabia în metropola culturală românească? Dacă e să-l credem pe editor, unii poeţi basarabeni rezistă testului exigenţei. Silvia Goteanschi (reţineţi acest nume), cu Dramaturgia lucioaselor funii, ar fi printre aceştia.

Artistul, dacă e autentic, construieşte lumi. Nu reproduce imagini ale lumii existente, ci produce realităţi alternative. Silvia Goteanschi în acest sens e solidară (implicit) cu Picasso: „Nu pictez după natură, ci în faţa naturii, împreună cu ea”. Poezia ei e produsul unor stări poetice autentice şi fireşti. Nimic forţat. Visurile Silviei, ca şi realităţile, sunt produse proprii. Ea nu reproduce visuri, ca suprarealiştii, ea îşi construieşte visele, ca oniricii. Se pare că poeta nu are de reproşat nimic realităţii şi faptelor de viaţă. Ea pur şi simplu şi le creează pe ale ei. Nu reciclând texte vechi (ca postmoderniştii), ci poetizând spaţiile profane care o înconjoară. Decorându-le, vorbind în termeni teatrali, cu recuzita la îndemână.

Din aceste spaţii se naşte teatrul ei liric. Or, uneori trebuie doar să ştii cum să adaugi detaliul potrivit la locul potrivit. Poeta creează lumi fascinante din spaţiul la îndemână (mediul nostru comun, deloc cel mai impresionant), din timpul „nostru” real, care nu e cel mai memorabil, din obiectele cele mai banale. În toată ars combinatorica asta, lumile create încep să aducă a suprarealism, fără a fi. Fixate în textele poetice, aceste lumi devin realităţi. Exact aşa cum ceasurile fluide ale lui Dali devin cu timpul nişte adevăruri mai cunoscute decât ceasurile mecanice, nişte arhaisme, azi. Imaginile şi discursul amintesc de expresionism, dar e o impresie falsă. Mijloacele expresive sunt chiar minimaliste, uneori.

Poeta scrie cum respiră şi în acest sens e greu să vii cu recomandări, chiar şi acolo unde poezia, uneori necernută, strepezeşte dinţii. Ar fi cum ai încerca un exerciţiu de reglare a ritmului respiraţiei cuiva sau a vitezei de circulaţie a sângelui. Demersul, de o naturaleţe acaparatoare, face parte din poeticele actuale, deloc liniare: intri în acest univers al expresiei pure, care e singurul cod, care este şi hartă, şi cuvânt de acces, şi substanţă. Mesajul e parte a firii poetului, nu mijloc de exprimare a unor stări, emoţii, meditaţii. Ai tot mai sigura senzaţie că nu există un chip de poet care se conturează/ se deduce din text, ci există un univers care este chiar textul, ca formă a existenţei autorului. Autoarea ştie să-şi mobileze teatral spaţiul, dar şi să se detaşeze de ceea ce nu i se potriveşte, fără să ţină cont de prejudecăţi, chiar dacă una dintre ele este, vorba lui Ion Mureşan, chiar „realitatea”.

Iată un poem, ca idee despre codul poetic, despre vestimentaţia şi decorul care construiesc spaţiul teatral-liric: „unele nopţi nu au lună.// din mine creste o funie, se întinde ca iedera/ până aproape de cerul stocat./ e un mod de a strânge informaţii,/ de a survola/ zona dintre ochi ca teritoriu determinat.// geamul se mişcă. Ţi-e frică să tresari,/ să gândeşti sau să tai din imagini./ nu există libertate în mine,/ speranţa de eliberare e doar o iluzie.// singura realitate a acestei secunde sunt/ gratiile de la balconul vecin,/ ceapa degerată, îndesată în colanţi maro,/ frigul care ascute senzaţia de usturime.// suntem într-o regiune de frontieră/ cu paltini nebuni si animale hidoase./ să irosim lumina, să irosim apele, întunericul/ şi tăcerea adâncă dintre noi.” (dress poem)

Cineva întreba pe cât de gândită este simbolistica din poezia Silviei Goteanschi (de exemplu, pe cât de mare e miza ezoterică a unor funii/ şopârle/ şerpi)? Eu zic că suntem pe un spaţiul estetic, cu semnificaţii implicite. Dar nimic nu este întâmplător în această poezie. Nici măcar frontiera (şi iedera ca mijloc de a strânge informaţii)…

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)